Să ne retardăm!

După ce am gătat cu sesiunea şi alte porcării (aproape) am descoperit că tare e bine să îţi laşi creierul să se atrofieze şi să se delecteze cu toate prostiile. Şi în timp ce făceam acum două seri treaba asta, m-am gândit să fac aşa, o colecţie cu toate chestiile "retardate" care mi-au marcat copilăria şi nu numai! Nu că aş vrea să-l copiez pe Omu&Libelula, dar am zis că ar fi tare fain să-mi împrăştii tâmpeniile preferate într-un mod mai sistematizat! Şi să împart fructe din "pomul cunoaşterii". Sau ceva de genul...

Dacă unele nu vor părea amuzante, e ok, nu e vina voastră, probabil sunteţi oameni normali, umani, care au un simţ al umorului mai decent. Just smile and wave, smile and wave! Dacă râdeţi, bun venit în rândul nostru, nu suntem aşa mulţi, dar suntem primitori! :) Dar gata cu vorbăraia, să purcedem, într-o ordine a preferinţelor, mai mult sau mai puţin exactă!

Elogiul Spider Pig, bucată corală de o desăvârşire sublimă. Dar totuşi... o bucată. Atât!

Annoying Orange... simply... annoying. Puteţi vedea mai mult pe youtube, dacă vă ţine! I dare you!

Missheard lyrics! :D

Epic! Treaba asta mi-a marcat copilăria. Din acel moment, ceva nu a mai fost la fel. A fost iniţiat Procesul R! Prin excelenţă!

Iustin TimberLakeul rusesc, al anilor 70! Best lyrics EVAAARR!

Shut up woman get on my horse! Sweeet lemonade, mmm, sweet lemonade!

Din partea fanilor Manowar vine şi varianta metal! Nu se putea altfel!

De ăsta am mai vorbit, mai multişor, pe la începuturi! Dar trebuie readus la lumină... doar pentru a fi aruncat iară în groapa cu rahat!

Tom Green e prea sugestiv pentru a nu fi precizat a doua oară. După Piggy vine dramaticul "The Bum Bum Song" ... sweeediiish, sweeeediiish....

Ceea ce urmează acum sunt efectiv, ză best of ză best! Tu dă bi ză best chiar!

Remember Charlie? Evident, toţi cei care mă cunosc au acuma un mic flashback negativ şi li se zbate un ochi! Prietenii ştiu de ce! Ah, şi nu uitaţi că sunt 3 parţi! :D Asta înseamnă 3 times more Chaaarrrliiieeeee!!

Okay, deci chestia asta e cea mai amuzantă chestie pe care am văzut-o vreodată. E chiar mai tare ca Charlie, nu credeam că există altceva mai tare ca Charlie! Cine a făcut asta a avut a dracului de multă imaginaţie şi probabil că a suferit nenumărate abuzuri domestice si traume profunde! Plus că dă o nouă definiţie noţiunii de "spooning" !

Ok, deci probabil că antologia asta echivalează cu un atac cerebral! Dar e ok, veţi supravieţui! Anyways, sper că nu a fost atât de devastatoare! Iar până la următorul post, reveniţi-vă ca să pot reveni şi eu cu ceva şi mai şi! Salutări din ţara mea! :D

Avatar - Deziluzia!

La Bună Noapte! Revin la ore fatale și mistice cu o nouă năstrușnicie a românilor! De data asta este vorba de un remake HappyFishTV la faimosul Avatar! Dar atât. Azi nu scriu mult. Așa că, la râs înainte!

Sfântul Harul Cocalarul revine! (nr. 3)

Sara bună! Acum că a trecut norul, fără ca eu să-l văd (la naiba, niciodată nu am norocul să văd și eu niște dezastre naturale, ce viață e asta!) revin cu a treia poemă. Nah, ce să-i faci, oamenii sunt productivi toamna, se lasă impresionați de frunzele tomnatice și se trezesc să facă copii. Așa, ca să mă aglomerez eu acum, și să forțez Sfântul Harul Cocalarul!

Îmi cer scuze de întârziere, asta trebuia postată pe 19, dar nah... Sfântul Har are și el nevoie de o muză, așa că pe vremea aceea se bălăcea în puțin whiskey și bere! Și acuma, după ce s-a trezit (nu ca P. Diddy) și s-a spălat pe dinți cu puțin Jack, a trecut la treabă, ca un tovHARăș muncitor și productiv ce este.

Maestre, să cânte versurile, hali-te-aș! (e un Har TRV, se știe!)

A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată,

Un miel brun cum nu mai găsești

Într-o pădure-întunecată

Și era unul la părinți, și mândru-n toate cele

Cum e caria între dinți

Si plomba între măsele.

Si părul negru îl avea,

Ca corbul arăta,

C-un ochi negru ca cărbunele

Si-un altul ca tăciunele.

Ne-am cunoscut la Mamaia,

Când mergeam a la playa

În tabăra minune

Cu dușuri comune.

Și peste ani ne-om întalni

Când ea-i pe cale-a ispăși

Pedeapsa Sfântului Eminescian

Sub sabia lui Johnatan!

Si stând la colț cu ingineru'

Toată ziua frecând fierul,

Filosofii noi discutam

Și câmpii mult îi mai bateam.

Foaie verde de leurdă

Că-ntr-o zi cu ploaie udă

Ispăși și el pe Mihnea

Și în Skip iși găsi tihna.

Bând o bere, bând si două,

Își făcu o casă nouă

Chiar în Cluju-ndepărtat,

Foaie verde și-un... pătrat.

Și se duse stâng la Drept,

Legislația în chept,

Și ajunse radical

IT-ist geek într-un canal.

Alergând în sus si-n jos,

Întoarse totul pe dos,

Și-ajunse la Litere

Unde-i mare... rupere.

Cu engleza și franceza

Încearcă să rupă freza,

Cu gramaticala coasă

Îi bagă pe toți în plasă.

Și tocmai azi am și aflat,

Ca-n septembrie s-a și cărat

Pe tărâmuri francofone,

Salutări, Napoleone!

Tare dor ne-o fi la toți

De bancurile cu bebeluși morți,

De filosofiile nemuritoare

Și de ciudățeniile culinare.

Dar zburzi tu și-napoi

Miel creț, cu ochii goi,

Și ne-aduci cu chiu cu vai

Brânza fancy... cu mucegai!

Și urarea de sfârșit,

Că treaba tare s-a lungit.

Mielule lai,

Lai, bucalăi,

Să zburzi cu plăcere,

Să bei multa bere

Și și puțin vin

C-altfel e chin.

Să paști rafinețuri,

Parizer cu verdețuri,

Să-ti amintești de Cluj

Când mergi la Moulin Rouge.

Să canți bine Marsiliana

Dar să nu îți schimbi blana!

La Mulți Ani ANA!

La fin du neoliberalisme!

Nu vreau să stric lirismul ultimului post, dar am dat peste ceva criminal! La propriu și la figurat! O combinație între Underworld și probabil filmele lui Moore (Michael, nu Gary!). Dar făcută de niște francezi. Și cum francezii se cam dau de-a dura cu chestiile bolnave (getting down with the sickness!), e și ceva sânge, ceva durere, suspans, dar totul cu o morală ironică și seacă pe sfârșit.

Cu toate astea, mi se pare foarte sugestiv filmulețul. Am creat bestia, am scăpat-o de sub control, și acum ne papă. De fapt, dacă ma gândesc puțin, e ironic. Papa ne papă! Și sună și bine. Dar gata cu critica artistică, vă las să va distrați singuri!

No, nu-i așe că vi s-o făcut o poftă de vă mirosiți jucăriile din fostele Happy Mealuri (hai, hai., știu că ați dat banii pe meniul ală doar pentru ele și că apoi v-ați autosugestionat singuri că mâncarea e ATÂT de bună, doar ca să nu vă simțiți vinovați că ați dat peste 10 lei pe un rahat fosilizat!). Știu că acuma veți viola frigiderul și vă veți arunca o chiftea de-aia cu mult usturoi, facută de buni, mama, soacra, uatevăr, într-o chiflă cioplită barbar cu cuțitul zimțat, mai puneți niște Hochland și niște telemea și MAI ALES - un ketchup de-ăla adevărat, marcă autentic românească, dovada fiind eticheta pe care scrie Checiăp, produs natural din Corabia - Olt. Tentația e irezistibilă, sugerez dublu strat de telemea, să nu pățiți ca Ronald McLycan! Nu vrem să o luam razna, nu?!

Iar aparte de filmuleț în sine, care mi se pare genial, mi-a căzut cu tronc un comentariu, care spunea așa:

Nici nu știu ce să zic la asta. Doar râd. :)) Aș zice că dacă nici rușii nu au învins bestia, noi și tot Occidentul putem să ne facem direct Harakiri. Dar presimt că e o afirmație care poate deveni abstractă și contradictorie așa că o las așa.

Ce să mai zic. Poftă bună la chiftea! Și joacă placută cu Happy Toys. Abia aștept să facă o serie cu Ronald în diferite ipostaze ca cea din video: Ronald McLycan, Ronald McVampire, Ronald McTroll, Ronald Jackson și Ronald McBăsescu. Să vezi atunci Happy Meal! Happy Happy Joy Joy chiar!

No, servus, salutări din țara mea!

Eternitate, vesnicie... hehe, înc-o poezie :P

Da, iară nu am mai scris de ceva timp. Da, iară nu am avut ce spune... dar acuma am! Și iară o dau liric! Luna asta e plină de de-ăștia cu coarne, Berbecioși d-ăștia. Și mi-am pus iară întunecata minte la contribuție și am scos o nouă „operă”. De data asta pentru colegu de colibă.

Să fii „izbit”, bre, și sper să îți placă. Fiind marți, și 13, cred că ăsta va fi primul ceas rău! :)) Măcar ai grijă la pisici și scări, guri de canal, știi tu.

No, gata cu vorbăraia, și să-i dăm să pută!

Azi e marți, nu mai e luni

Și e-a patra dintre luni.

Sper că fără ceasuri rele

Fără ritmuri de manele.

Acum douăștrei de ani

Într-un loc zis Petroșani

Răsări, cu chiu, cu vai

Unu blond, zis și Mihai.

Nu aveam de un' să știu

Că pe mirc aveam să fiu.

Și se bagă unu'n seamă

Gothic-Rock cică îl cheamă.

Și ce șmecher se dădea

Că el drujbe asculta.

Și ce tare ma dădeam,

că tot aia ascultam.

Pana mea de mirc porcesc,

că-ntr-o zi îl și-ntâlnesc!

La liceul fortareață

Într-o zi cu multă ceață.

La o ora cu Păun,

auzim în ușa-un BUM!

Intră doi, cărând ceva

și ma uit... Ce pana mea!

Intră doi, unu cu glugă

Și cu un tricou stil pungă.

Și c-un mort pictat pe el

Să se dea și el rebel!

Mai apoi aflu și eu

Că e roackerul din C(eu)

Ce-și va spune-apoi Atveu

Mic și blond era, vă spun!

Dar cu dumele duium!

Și trec trei ani pe betoane

Fredonând Erate zilnic

Și trec șase veri babane

Și nu s-a schimbat nimic.

Toată ziua-l văd p-aici

Urlă, strigă la vreun meci

Și se-agită, vai Steaua lui

Deh, patima CFR-istului.

Și mai e politehnist

Nu oricum, ci și țevist.

Și să n-o lungim prea tare,

Închei tot c-o urare:

Să fii tare ca un zid,

Să câștigi la Need for Speed,

Să nu maltratezi pisica

Că nu-ți iese gol la FIFA.

Să nu uiți ce-ți zic acum,

C-altă dată nu mai spun:

Nu-i compas ca și echeru,

Nici bărbat ca injineru'.

Asteptăm acum să dai

de băut, c-altfel e bai!

Drept urmare, hai tzurai

LA MULȚI ANI, ALEX MIHAI!

Repet: Nu e vina mea că e 13! :))

Balada unei morti anuntate!

S-a terminat cu martie, ducă-se pe pustiu de lună „no good for science”! Bine ai venit aprilie! Și aprilie a început bine până acuma. A început cu „something old, something new, something borrowed, something blue”. Și a mai început cu ceva: cu ziua a doi oameni importanți, și anume El Padre (adica tata, băh!) și good old (but not so old!) Luisa! La multi ani lor, și pentru Luisa am pregătit un mic cadou pre-venirii mele acasă. Și precum românul s-a născut poet, am compus ceva, inspirată fiind de apariția și prezența ei constantă în viața mea!

Sper să îți placă, cât o fi posibil, și să nu dezlănțui apocalipsa asupra mea când ne vedem!

Ok, cu emoții și tremurături de degete pe tastatură, here it goes!

Foaie Verde Iasomie,

LA MULTI ANI iți zic eu tie...

Căci pe ziua-ntâi din lună,

Se-ntamplă o fapta bună,

Iar pe ziua-ntâiului,

La umbra butoiului,

(Numai ce-i veniră de hac

Răposatului)

Răsare o ființă creață

Dintr-o varză zisă Viață.

Și ce zgomot ce mirare!

Fata nu doar că e tare,

Dar are și-o față de... floare!

Si vlăstarul crește, crește

Mintea și ea se-ncrețeste.

Pensula din colt pandește

Și ridică două dej'te:

"Ia-mă d-aci fatăh,

Și-ți zic viitoru'ndată!

Să mor io de-ti zic minciuni,

Da ești bună d-ARTĂciuni!

Toate moacele din lume

Le vei mâzgăli-n albume

Vei fi mare, fatăh-ți zic

Guță, Elvis, sunt nimic!"

Și ea sfatul i-l urmă,

Se-apucă și desenă

Si-a tot desenat, mioara

Până-a dat de Timișoara!

Nu mai respect cronologia,

Ea se făcu faină, ca un pui de Crevedia,

Și prin locuri mistice călătorea

Unde berea se găsea.

Și nu numai berea, ci și-alte licori

Ce-i mezmerizează pe-ai ei băutori.

Și ne-am intâlnit în cimitir,

Cimitirul tinereții în delir,

La un beton eminescian

Sub mătura Piscoiului spartan.

Și ne-am văzut, și ne-am plăcut

N-am știut ce-i de facut

Așa că ne-am pus pe băut.

Și-acum după ceva ani

Ne revedem în Necroșani

Mai bătrâni, dar tot la fel,

Fără bani în portofel

Și cu creierul tembel.

Și-o urare de sfârșit,

Că de cap cred te-am tâmpit

Să te-nalți ca merii și ca perii

În mijlocul berii,

Tare ca piatra,

Și ca munții Tatra

Isteață din cale-afară

Să-i trimiți pe toți la gară,

Profundă precum MISA

Și faină ca Mona Lisa

LA MULTI ANI, LUISA!

Don't hurt me please! Oh, no, no, no, no!

Mâța hipioată recomandă....

Mâța hipioată revine, speră ca ați stins luminile azi când a trebuit și că nu v-ați dat foc la casă, păr, sprâncene, vecini și alte cele. Bravos pentru cei ce au facut-o, ploi acide pentru cei ce nu. :)) Glumim... sau nu?!

Anyways, nu am nimic special de scris și spus... sau spus și scris. Doar o sugestie de la Mâță, o melodie pentru toate melodiile care nu sunt „ear-friendly” și „inteligence-friendly”. Ne-am amintit de ea acuma, așa, aiurea și am zis să o punem aici. Mai punem și noi de-un mișto! No, Hipioata vă zice enjoy and hug trees and dont listen and play crappy music. Cause we dont give a crap!

Serios, why did John Lennon had to die?! (comment question of the day?! :)))