Cine se scoala de dimineata e bratara de aur

Noh, hai noroc si bine v-am gasit. De-acum incolo, din cand in cand, o sa va oripilez cu scriitura mea; in urma fuzionarii sub egida Vorba lu' Crap, blogul meu si-al Ancai au devenit surori (cred ca blog e feminin, nu?) asa ca o sa dau cu pixu` pe-aici ori de cate ori o sa am ceva de zis. Nu-s prea dus la biserica, scriu grafic, ma enervez repede si nu-mi convine nimic. Think porcusorul isteric :)
Daca vreti sa cititi mai mult, aruncati cu clicku` aici sau culegeti-ma din blogroll.
Asa, acum c-am trecut de prezentare, sa-ncepem cu tema de azi: cine dracu' a scos din preputzu' gandirii maretele maxime si "cujetari" populare din infinita, bogata, daco-romano-slavica limba romana? Zau asa, unele sunt mai aberante decat religia, si nu multe lucruri pe lumea asta sunt mai aberante decat religia.
Sa va dau un exemplu: cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Pe dracu! Din proprie experienta de navetist muncitor pe plantatie, va zic SIGUR ca cine se scoala de dimineata e obosit si nervos toata ziua, face cearcane, probleme cu stomacul, oboseala cronica si alte minuni ale lumii moderne. Singurul strop de adevar din "cine se scoala de dimineata, departe ajunge" e legat strict de coordonatele geografice; cine se scoala de dimineata, ajunge la munca; eu intamplator muncesc la 20 de kilometri de casa, deci am putea spune ca ajung departe. Cred, de fapt, ca marii maestri ai gandirii populare asta aveau in cap cand au scos gogomania. Cine se scoala de dimineata, departe ajunge: la camp, la targ, la castelu' grofului cu jalba'n protap, toate acestea fiind locatii greu accesibile daca nu vroiai sa te prinda noaptea pe drumu` de`ntoarcere si sa te jefuiasca Pintea, Petrache Poenaru, Terente, Mailat sau cine naiba se mai ocupa cu talharii si jafuri armate in vremurile alea. Asadar, te sculai devreme ca sa ai timp sa le faci pe toate si sa ajungi departe. Propunerea mea pentru un update la vorba cu pricina este "cine se scoala de dimineata se culca la loc" sau "cine se scoala moderat de devreme, pe la un 9-10 asa, ia firobuzu' pana la capat de linie si departe ajunge".
O alta zicala total aberanta este "cine sapa groapa altuia cade singur in ea". Pai asta e o gogomanie majora, fratilor; cat de tampit sa fii sa cazi in groapa pe care ai sapat-o? Numa' Dorel cand e imbibat cu Unirea ar fi in stare sa cada intr-o groapa proaspat sapata. Da' un om capabil, cand sapa o groapa, isi ia toate masurile de protectia muncii, zic. Si, cum adica, groapa ALTUIA? Cine, in tara asta, face ceva, ORICE, pentru altul? Chiar si o groapa? Cu exceptia groparului de la tzintirim, care e platit pentru asta, nimeni nu sapa de bunavoie o groapa pentru altu'...mai ales avand in vedere riscul crescut de a cadea singur in ea, dupa cum intelept avertizeaza sus-amintita zicala.
Si astea sunt doar doua exemple...deci, ca sa va fac o aroganta, va lansez o provocare: gasiti si voi maxime, proverbe, cugetari cretine si comentati-le literar-artistic intru hazul tuturor. Cea mai haioasa explicatie castiga - multa stima.
Asadar si prin urmare, si-acestea fiind spuse, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Sfântul Harul Cocalarul revine! (nr. 3)

Sara bună! Acum că a trecut norul, fără ca eu să-l văd (la naiba, niciodată nu am norocul să văd și eu niște dezastre naturale, ce viață e asta!) revin cu a treia poemă. Nah, ce să-i faci, oamenii sunt productivi toamna, se lasă impresionați de frunzele tomnatice și se trezesc să facă copii. Așa, ca să mă aglomerez eu acum, și să forțez Sfântul Harul Cocalarul!

Îmi cer scuze de întârziere, asta trebuia postată pe 19, dar nah... Sfântul Har are și el nevoie de o muză, așa că pe vremea aceea se bălăcea în puțin whiskey și bere! Și acuma, după ce s-a trezit (nu ca P. Diddy) și s-a spălat pe dinți cu puțin Jack, a trecut la treabă, ca un tovHARăș muncitor și productiv ce este.

Maestre, să cânte versurile, hali-te-aș! (e un Har TRV, se știe!)

A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată,

Un miel brun cum nu mai găsești

Într-o pădure-întunecată

Și era unul la părinți, și mândru-n toate cele

Cum e caria între dinți

Si plomba între măsele.

Si părul negru îl avea,

Ca corbul arăta,

C-un ochi negru ca cărbunele

Si-un altul ca tăciunele.

Ne-am cunoscut la Mamaia,

Când mergeam a la playa

În tabăra minune

Cu dușuri comune.

Și peste ani ne-om întalni

Când ea-i pe cale-a ispăși

Pedeapsa Sfântului Eminescian

Sub sabia lui Johnatan!

Si stând la colț cu ingineru'

Toată ziua frecând fierul,

Filosofii noi discutam

Și câmpii mult îi mai bateam.

Foaie verde de leurdă

Că-ntr-o zi cu ploaie udă

Ispăși și el pe Mihnea

Și în Skip iși găsi tihna.

Bând o bere, bând si două,

Își făcu o casă nouă

Chiar în Cluju-ndepărtat,

Foaie verde și-un... pătrat.

Și se duse stâng la Drept,

Legislația în chept,

Și ajunse radical

IT-ist geek într-un canal.

Alergând în sus si-n jos,

Întoarse totul pe dos,

Și-ajunse la Litere

Unde-i mare... rupere.

Cu engleza și franceza

Încearcă să rupă freza,

Cu gramaticala coasă

Îi bagă pe toți în plasă.

Și tocmai azi am și aflat,

Ca-n septembrie s-a și cărat

Pe tărâmuri francofone,

Salutări, Napoleone!

Tare dor ne-o fi la toți

De bancurile cu bebeluși morți,

De filosofiile nemuritoare

Și de ciudățeniile culinare.

Dar zburzi tu și-napoi

Miel creț, cu ochii goi,

Și ne-aduci cu chiu cu vai

Brânza fancy... cu mucegai!

Și urarea de sfârșit,

Că treaba tare s-a lungit.

Mielule lai,

Lai, bucalăi,

Să zburzi cu plăcere,

Să bei multa bere

Și și puțin vin

C-altfel e chin.

Să paști rafinețuri,

Parizer cu verdețuri,

Să-ti amintești de Cluj

Când mergi la Moulin Rouge.

Să canți bine Marsiliana

Dar să nu îți schimbi blana!

La Mulți Ani ANA!