Sandra Brown și găleata cu hamsteri

Gata cu ploaia momentan, gata cu vremea gri-plumb și de beție. Măcar pentru moment. Revine și cheful de a face ceva... sau plictiseala... eu am tratat-o cu o inițiativă bravă: să fac ordine în bibliotecă. And the story begins....

Acum două zile căutam și eu o cărțulie în ditamai biblioteca. Nimic special. Căutând în locul unde credeam eu că sunt cărțile cu litera G, precum le știam aranjate ultima oară (tot de mine!) observ că pe lângă cele cu G mai apar și altele cu S, T, C, B, etc etc. Fatalitate! No, caută o cărțulie modestă ca mărime în mulțimea de peste 400 de cărți. Hai că mai încerc tot în jurul raftului respectiv, poate poate, îmi zic. Când mârșăvia se întamplă!

Mă atacă Sandra Brown, această hidră cu 4 capete a literaturii siropoase! Scoțând subtil cartea de Al. Dumas, subjugat și folosit ca eventuală momeală, declanșez atacul și tot raftul cu Sandra Brown se aruncă pe mine, ca armata lui Mircea asupra turcilor! Sau ca Băsescu asupra salariilor! Mă retrag puțin în defensivă, după care declar război bibliotecii dominate în stil imperialist de aceste specimene. Pornesc în ofensivă și scot toate cele peste 550 de cărți din bibliotecă (cum am aflat că sunt peste 550, vă spun imediat!).

Și astfel începe o luptă lungă, de rearanjare a cărților în bibliotecă, în ordine alfabetică, ca data viitoare când mai caut o carte decentă, să nu mă mai împiedice toate măturile (TM Dani) să o găsesc. Și dacă tot facem o treabă, să o facem calumea, deci le-am și indexat în Excel! A durat cam 9 ore, dispuse în două zile, dar s-a făcut! Ete așa am aflat și câte cărți am, și câte cărți aș arunca fără remușcări...

Before....

Mao: What to choose, what to choose...

After...

Și vorbind de cele pe care le-aș arunca fără remușcări, dacă nu ar reprezenta pietre filosofale ale tinereții părinților, menționez armatele Sandra Brown, Judith Gould și Sidney Sheldon, cu titluri glorioase de gen „Și bogații plâng”, sau „Niciodată prea bogat”, „Tentația”, „Violul”, etc etc; dar pe lângă astea și Pacepa (Orizonturi roșii), am găsit mături și mai și. Precum cea din imagine! Nu îmi vine să cred că pe lângă Sienkiewicz, Voltaire sau Marx am așa ceva! Dar nah, după cum am spus, nu strivesc corola literară de minuni a altora, așa că le-am cruțat.

Ce mama mamelor e CHESTIA aia?

Însă cele ce m-au șocat cel mai mult au fost astea:

Nu știu cum au ajuns astea în biblioteca mea și nici nu vreau să știu. Menționez doar un scurt fragment, spre cârcoteala mea și a voastră. Tot pentru cârcoteală, am să arunc un ochi și pe alte articole, poate în scopul unor viitoare postări.

Până, atunci, mai postez doar 2-3 poze, pentru cei care au râs de mine când le-am povestit de găleata mea cu hamsteri :P. V-am spus eu că nu glumesc!

Hamșteri!

Anunț de ultimă oră. Găleata cu hamsteri se cam umple, drept urmare DONEZ HAMSTERI! Mici drăguți, pufoși, cu ochi negri și mari! Foarte zvăpăiați și ușor de întreținut! Săriți, săriți

Așa arată la maturitate...

Iar așa arată când sunt încă puiuți, la vreo două saptămâni!

Mai multe detalii despre rasă, comportament și alte alea alea aici: http://www.zoopedia.ro/animale-mici/hamsteri/hamsterul-roborovski-331.html

Have a squeeky good day! :D

M.M. vs M.J.

Sara bună, am zis! Și a dracului de călduroasă!

Și că tot vorbeam de căldură, acum vreo două seri m-am băgat și eu pe www.realitatea.net să mai citesc o știre, două - curioasă fiind de ediția 2010 a festivalului „Vine valu, îmi ia calu”, susținută cu succes (ca în fiecare an) în zonele sudice; sau de eventualele noi taxe; sau dacă nu cumva între timp cineva a încercat să-l asasineze pe Boc cu o machetă a Coloanei Infinitului (vezi cazul Berlusconi). Dar nu... nimic despre asemenea subiecte.

În schimb 90% din articole discutau noua moarte fascinantă și demnă de ratinguri maxime de audiență. Evident, vorbesc (si eu!) despre Mădălina Manole... sau M.M. Mă, ce să zic, fata care cânta pe când eram noi plozi mici și proști (unii dintre noi... mici)„fată dragă, nu fii tristă, fiindcă e păcat” (isnt it ironic?!) s-a răzgandit. Și a decis să încerce orgasmul decisiv. Și i-a și reușit. Na, asta e, vreme vine, vreme trece. Să se hodinească în pace acuma, dacă până acum nu a reușit.

Dar, pentru mass-media, sinuciderea ei a fost fresh-meat! Până au îngropat-o, a vuit media mai ceva ca vuvuzelele la cupa mondială. Pe site-ul mai sus menționat am găsit cel puțin 10 articole privind moartea, înmormântarea, copycats M.M. (probabil ca un fel de omagiu, puteau cred totuși sa facă un flash mob, era mai drăguț), imoralitatea jurnaliștilor care au pus pe tavă manualul cu instrucțiuni - Suicide for dummies - doze, cantități, substanțe, reușită garantată (buy one, get one free!), etc.

Dar cel mai mult m-au distrat 2 articole. Unul vorbea despre cum, BRUSC, s-au golit rafturile de cd-urile M.M. Ca să vezi, după atâta ascultat de Gutză, Copii minune ai metalelor prețioase și ai mezelurilor, românul și-a adus aminte de fata cu părul de foc. Ca să vezi, ce profitabilă e moartea asta, mai ales dacă e și făcută cumva mai scandalos și șocant! Jalnic, sau cum spune americanul cool - lame!

Al doilea articol deja se băga în chestii mai profunde și filosofice: opinia Bisericii referitoare la înmormântarea sinucigașilor, și de ce numai aiă care sunt (sau au fost, mai bine zis!) absolvenți ai promoțiilor de la Zam sau Spitalul 9 pot beneficia de una „legală”. Ete fâs! Hai să redezbatem probleme deja de mult apuse și cărora oricum nu li se va găsi prea curând un rezultat! Spațiul trebuie ocupat, ratingul trebuie pompat!

Moartea M.M. pare că a fost al doilea mare eveniment după moartea M.J. și Elodia. Putem chiar face o paralelă între primii doi: amândoi au murit din cauza pastilelor (sau aproape!), amândoi erau deprimați, jurnaliștii sunt de căcat iar, chiar și post mortem! Sugerez, cu riscul de a mă repeta, un flash mob M.M. în gară, mall sau în mijlocul traficului! Nu vă uitați egării stil 90s și peruca de un roșu apocaliptic (TM Luisa)! Sau poate o ședință de o zi pentru omagii și jelire. Și un weekend MTV cu viața ei - M is for Mădă!

Și sincer, nu m-aș mira, ca peste o saptămână, după cum zicea o cunoștință, să apară pe OTV investigații profund intelectuale care să demonstreze că, precum Elodia, M.M. nu a murit! (după un vers de la Coldplay - ”those who are dead are not dead/ They are just living in my head!. Deh, alți „absolvenți” care, spre bucuria lor, vor avea parte de o înmormântare ca la carte... măcar ei!)

Opinia personală - apa trece, pietrele rămân. Adică, da, ok, am schimbat puțin agenda, dar hai să ne întoarcem la Dunărea noastră revărsată, la circul politic și la crimele cu toporișca din cătune. Să nu ne dezobișnuim, totuși, am auzit ca nu e bine să schimbi prea des șamponul de spălat creierul.

Fruntea sus și împreuna să zâmbim! Și îmi doresc ca ăsta să fie ultimul post despre treaba asta!

PS: Am văzut un film tare fain azi, dar nu vă spun încă despre el! :P poate mâine, poimâne!

Remember me?

Salut! Ma mai tineţi minte? Scriam pe aci din când în când acum o vreme. Acuma nu am mai scris de o lună, iară. Nu, nu e în paragină blogul. Doar m-am lenevit... sau mi-am ocupat mintea şi timpul cu de-altele. A venit vara, acopera-mi inima cu ceva, cu licenţa gata...

Între timp, de când nu am mai grăit dactilografic, am absolvit, de data asta pe bune, nu doar ca să mă simt bine că îmi văd diploma şi toca pe raft. Încă o etapă terminata, din nou nu îmi vine să cred ce repede a trecut timpul. Am început cu sala Jean Monet de la FSE, îmbracată în hanoracul cu Sex Pistols sau cu tricoul cu Metallica (nu mai ţin bine minte) şi am terminat tot acolo, de data asta la pantaloni cu dunga, camaşă şi părul prins. Imagine ciclica şi evolutivă...

Am trecut de la student "emininche" care merge la toate cursurile şi seminariile la specia studentului lepră, care merge doar atunci când este neaparată nevoie. Practica trezitului la 7 dimineaţa am abandonat-o încă de la sfârşitul anului 1. Nu e de mine... m-am şmecherit şi eu, ce? Totuşi, ca să nu fac totuşi o imagine prea proastă, menţionez că notele s-au menţinut. Sesiunea e sesiune, nu ne jucăm. Ok, recunosc, ultima sesiune a fost un mare "dont give a crap"... dar am trecut-o onorabil, zic eu...

Ce să zic... jumate din anii de studenţie s-au dus deja... nu ştiu unde au fugit, dar au luat-o la picior bine! Mai sunt 2, care sper ca vor fi şi mai buni, şi mai productivi. Sper!

Oricum, ca şi cadou de absolvire mi-am făcut un mare hatâr... am mers la Sonisphere! I-am văzut pe Metallica, Megadeth, Slayer... şi printr-un noroc extraordinar şi pe Rammstein. Îi mulţumesc pe această cale domnului preamilostiv din tren care mi-a dat abonamentul său pe care nu îl mai putea folosi, pentru că trebuia să ajungă luni la muncă. Îi mai mulţumesc că i-a venit ideea până să ajungem la Braşov, încât eu să iau primul tren înapoi către Bucureşti. Şi îi mulţumesc şi pentru cartela de metrou pe care mai era o călătorie. Mare om, mare caracter!

Îi transmit domnului că a fost bestial! Nu mai fac eu cronici acuma, că ş-aşa s-au scris nu ştiu câte, şi toate zic de bine! Spun doar că data viitoare când voi avea ocazia să îi văd pe Rammstein, voi sta prin primele rânduri, să îmi pârlească sprâncenele când se flambează ăia pe acolo! Mirosul de porc pârlit îmi va fi pecete!

Metallica... m-a epuizat cu cele 2 ore de concert, sărit, cântat, crizat, filmat... dulce epuizare. Mai puţin dulce a fost cea provocată de puştii care doreau un pogo sau un moshpit în mulţimea de peste 50.000 de oameni. Tinerele vlăstare nu realizează că nu toţi apreciază practica de a te arunca ca dementul în altă persoană, ca şi cum ai fi o bucată de sodiu în apă.

Şi Metallica ca Metallica (cacofonia deceniului), dar la Slayer era şi mai şi. Bine, oarecum îi înţeleg, pentru că Slayer au un sound şi un stil de îţi vine să îi spargi cu brutalitate capul celui de lânga tine, dupa 2 melodii. Muzica oamenilor ăia e ca un hate breeder! După concert trebuie să te controlezi să nu te mai uiţi încruntat la toată lumea şi să nu le mai vorbeşti cu timbrul solistului. Oricum, gluma ca gluma, dar Slayer au sunat incredibil, tobele dictau bătăile inimii iar chitarile îţi zburau creierii. Chit că nu mă omoram după ei, după concertul ăsta m-aş băgă la un torrent search pentru albumele lor.

Megadeth... cam slăbuţ. Din cauza sunetului pare-mi-s-a, care a făcut ca vocea să se auda foarte încet şi înfundat. Sau cu oscilaţii. Oricum, la un moment dat, nu te mai gandeai la asta. E Megadeth totuşi, încă o trupă a copchilăriei.

Oricum... primul meu metalfest. Cadoul de absolvire. Au meritat cele 2 ore dormite pe noapte şi nenumăratele ore de pe tren... din nou povestea cu CFR, dragostea mea. Dar nu a mai contat!

No, cam asta e povestea ultimei luni, ceea ce e mai important din ea. Am mai vrut să scriu despre diverse, precum australopitecii de bloc, despre lupta pentru un taxi în capitală, dar din diferite motive m-am luat cu altele şi am uitat. Dar probabil le re-articulez eu şi până la urmă tot vă spun despre ele...

Linkuri cu filmările mele (slabe) şi ale altora (bune!) şi cu poze (da, da, feisbuc :P)

http://www.youtube.com/user/anca4

http://www.youtube.com/user/kodrutzzzzz

http://www.facebook.com/#!/album.php?id=1016226570&aid=2060152

Până atunci, lenevesc prin Petrohills şi bat câmpii la bere neagră. Momentan, life is good! Să ma bucur cât o ţine! Salutări din ţara mea!