BLOGGER TEMPLATES - TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 26 aprilie 2010

Epopeea-chin a unei noi colaborări!

Howdie do! What`s new pussycat? Vă zic, eu, o alianță stelară Ardeal-Moldova-București. Ardealul cred că știți deja cine îl reprezintă (eu, aka mâtza hipioată și toate celelalte personalități/voci), iar reprezentatul ultimelor două este Oly, Marele Alb (și Creț), sușîvean de orijîne, strămutat ca în baladă, pe plaiurile lu' Moș Bucur.

Noi ne cam știm, așe, de ceva anișori, de când eram amÂndoi copii TRV și ne contraziceam pe mIRC dacă Dani Filth este sau nu „fake and gay”. El mereu zicea că DAAAAAAA, eu că NU, așa că inițial sărisem unul la gâtul celuilalt. Între timp l-am convins totuși că pacea și prietenia sunt Calea, i-am trimis o floare multicoloră prin DC, am ascultat un Lennon și niște Joplin și am devenit prechini! Buni încă, și de durată!

Și acum 2 seri, discutând iar mult, ca în vremurile bune, și râzând cretin ca și cum am fi fost mai fumați ca un negru pe „plantație”, am pus-o... la cale. Și nu oricum, ci sub influența lu' Haru' Cocalaru'.
În continuare voi lăsa misterul să se dezlege în fața voastră, fără să strivim însă corola de minuni (încă!). Va fi un post mai lung, cel puțin ca organizare în pagină. Dar ținând cont că nu scriu chiar în fiecare zi, puteți să citiți oțâră, să mai păstrați pe mai târziu... vedeți voi!

Menționez că am simțit că mă prinde Învierea 2011 până am cules și aranjat odiseea. Mai ales că exact atunci când am vrut să dau PUBLICARE a dat Blogspot eroare! Și partea de încheiere a trebuit să o rescriu și să rearanjez totul, pentru că, Doamne-feri, să se fi salvat frumos și integral! De ce să nu simt că îmi pușcă circuitele! Anyway, până la urmă am izbândit...

Mai menționez că am scris și primul post pe Vorba. Povestea sectei bătrâneilor guralivi, check it out!
No, cadeeeee, dă-te băh, că cadeee....

Ouverture:

Oly:
lllalalalalalalaa... bored... entertain me! :P

Anca:
Foaie verde băț, n-ai de lucru, fă-ți!
Foaie verde Marceluș, mai bine du-te la duș!
Oly:
=)) Foaie agurubidudă, nu mă duc că apa-i udă!

Anca:
Udă-i apa, mergi cu sapa!
Oly:
Nu mă duc, că-mi cade mapa!
Anca:
Îți cade un drac, taci că te trimit pe Feleac!

Oly:
Nu mă duc, că dealu-i mare și nu vreau să fac mișcare!
Anca:
Lenea-i mare, gându-ți stă doar la mâncare!

Intriga:


Oly:
Uite, facem un New Deal: un safari la un kil,
Și mă duc și pe Feleac și îl urc din crac în crac!

Anca:
Foaie verde mac, să-ți pui pofta în copac!

Oly:
Anca, eu iți dau o veste:
Frunză verde ca-n poveste, Marcel prizonier îmi este.
Și de nu-mi dai un safari, i-l trimit lu` Mata Hari!

Anca:
Hai să-ți fac eu un New Deal...
Văd că ești poet cam mare,
Hai la o colaborare,
Facem poezii la kil!

Oly:
Frunzuliță de copac,
Dacă m-am nascut poet,
Eu colaborez cu drag,
Da` tre' să tăiem bilet!

Anca:
Tăiem tot, tăiem și craca,
Facem bani, fugim cu barca!
Și că tot suntem chiar buni,
Faci și tu un post pe luni.
Începi săptămâna bine,
Săptămâna bună vine!

Desfășurarea acțiunii și punctul culminant! (2 în 1, la ofertă!)

Oly:
Eu mi-aș face, dară vezi? Blogu' meu nu-i chiar cum crezi,
Nu pot pune poezie, că îmi scade reitingu`,
Și toti ce citesc, se știe, vor numai politicu`...

Anca:
Să-și deschidă mințile, să se dea cu hințile...
Că nu tot este serios, nici nu tre`să fii politicos...
Și-oricum nu ai scris tot timpul, ai făcut politică cu schimbul!
Așa că facem o uniune? Mai ca UE, mai pe bune?
Oly:
Dacă vrei și crezi că ține,
Eu postez pe blog la tine,
Numa` ca să am și spor, tre' să fiu coautor!

Anca:
Te fac și co-autor, dacă crezi c-așa ai spor...
Putem face și cu schimbul, dacă vrei să-mi arăt chipul...
Pe la Vorba ta puțin, foaie verde de pelin!

Oly:
Mă gândesc și cuget bine, nu scriu eu chiar tare bine,
Și nici nu scriu chiar tare des, dar ca să avem succes,
Mă gândesc să schimbăm hramul, ca șamponul și balsamul,
Ca nessul cu 3 în 1, două bloguri prinse-n-trunul.
În strânsă colaborare, pentru rating si mai mare,
Eu mă bag să dau un crap, tu te bagi la Vorba mea
Și dacă lucrăm cu cap, o să iasă chiar belea!

Anca:
Mie-mi place Vorba ta și chiar că m-aș integra!
Dacă-ți place crapul meu, eu te-aștept cu voie bună,
S-aberezi și teleleu, foaie verde ș-o căpșună!
Oricum bloggingu-i un joc, ne jucăm și noi cu foc,
De-a poeți contemporani, la anu' și la mulți ani!
Oly:
Atunci rămâne stabilit, blogurile s-au unit,
Mai vorbim mâine-poimâine, ca să vedem cum rămâne
Și de când începem treaba, că doar n-am vorbit degeaba!

Anca:
Sigur, sigur partenere,
Va fi o mare placere!
Să vezi cum se unesc,
Într-un cadru Internicesc,
Bucureștiu' și Ardealu',
Și-nvață să sară calu'!
Mari "poeți"se întâlnesc...
Și să vezi ce isprăvesc!

Oly:
Am o presimțire bună despre ce postări urmează,
Frunză verde și-o alună, când doi oameni aberează!
Dar te rog, când o să scrii, să ții minte una alta:
Nu scrie doar poezii, că pleacă omu` la alta!

Anca:
Nu-mi transform eu blogul meu
Doar în rime și măsuri,
Nu-l înlănțui ca pe Prometeu,
Vor fi și epicele scriituri.

Încheiere (după 40 minute)

Oly:
Uite-te în colțul dreapta, partea de jos pe ecran,
Și-ai să vezi chiar cu mirare, că e-al patrulea cesan!
Asta e minune mare, de mult nu s-a mai văzut,
Să mă culc spre dimineață, când ceasul 4 a bătut!

Anca:
Știu, știu, e târziu tare... sau tare devreme...
Dar cum orice sfârșit are, dar apoi și continuare,
A venit a dulcelui somn vreme.
Așa că hai la culcare,
Mai vorbim maine de colaborare,
Și punem la cale țara,
Și-ncepem să tragem sfoara!

Oly:
Hai noroc și sănătate, iară mâine, mai pe soare,
Fă-ți un cont pe Wordpress, frate,
Să te fac coautoare!
Altfel nu prea se mai poate,
Că nu am uebsait plătit,
Și ca să te-adaug la mine tre' să ai Wordpress negreșit!

Anca:
Și tu pe blogspot îndată... să ai parte de-o bucată!

Oly:
Vezi că iar vorbești în dodii și în duble înțelesuri,
Dar eu ți-am citit în zodii, că apare-ndată alesul: MARCEL!

Anca:
Ooooh, Marcel, where art thou, Marcel.... și veni pe-un porumbel!

Oly:
Mai bine pe porumbel, decât pe un papagal,
Hai să mergem la somnel, fără Fenobarbital!

Anca:
Și fără Extraveral, că ne ducem la canal...
Noapte bună eu îți zic, somn ușor cu Marcelic!

Oly:
Eu îți zic altfel, mai bine: bună dimineața, bre,
Că e devreme, se știe, se trezesc găinile!

Anca:
Cotcodac într-un copac, somn ușor și te-am țucat!

Oly:
De o oră și ceva vorbim doar în poezele,
Și acum, din partea mea,
Îți zic mult și tare: pa!

Anca:
PA BĂH!

Sfârșit, în sfârșit! (4:23, după EXACT o oră!)

PS: Am crezut că mor până să gat asta! So you should give a crap! Măcar pentru efort!

duminică, 25 aprilie 2010

Avatar - Deziluzia!

La Bună Noapte! Revin la ore fatale și mistice cu o nouă năstrușnicie a românilor! De data asta este vorba de un remake HappyFishTV la faimosul Avatar! Dar atât. Azi nu scriu mult. Așa că, la râs înainte!


miercuri, 21 aprilie 2010

Sfântul Harul Cocalarul revine! (nr. 3)

Sara bună! Acum că a trecut norul, fără ca eu să-l văd (la naiba, niciodată nu am norocul să văd și eu niște dezastre naturale, ce viață e asta!) revin cu a treia poemă. Nah, ce să-i faci, oamenii sunt productivi toamna, se lasă impresionați de frunzele tomnatice și se trezesc să facă copii. Așa, ca să mă aglomerez eu acum, și să forțez Sfântul Harul Cocalarul!

Îmi cer scuze de întârziere, asta trebuia postată pe 19, dar nah... Sfântul Har are și el nevoie de o muză, așa că pe vremea aceea se bălăcea în puțin whiskey și bere! Și acuma, după ce s-a trezit (nu ca P. Diddy) și s-a spălat pe dinți cu puțin Jack, a trecut la treabă, ca un tovHARăș muncitor și productiv ce este.

Maestre, să cânte versurile, hali-te-aș! (e un Har TRV, se știe!)

A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată,
Un miel brun cum nu mai găsești
Într-o pădure-întunecată

Și era unul la părinți, și mândru-n toate cele
Cum e caria între dinți
Si plomba între măsele.


Si părul negru îl avea,
Ca corbul arăta,
C-un ochi negru ca cărbunele
Si-un altul ca tăciunele.

Ne-am cunoscut la Mamaia,
Când mergeam a la playa
În tabăra minune
Cu dușuri comune.

Și peste ani ne-om întalni
Când ea-i pe cale-a ispăși
Pedeapsa Sfântului Eminescian
Sub sabia lui Johnatan!

Si stând la colț cu ingineru'
Toată ziua frecând fierul,
Filosofii noi discutam
Și câmpii mult îi mai bateam.

Foaie verde de leurdă
Că-ntr-o zi cu ploaie udă
Ispăși și el pe Mihnea
Și în Skip iși găsi tihna.

Bând o bere, bând si două,
Își făcu o casă nouă
Chiar în Cluju-ndepărtat,
Foaie verde și-un... pătrat.

Și se duse stâng la Drept,
Legislația în chept,
Și ajunse radical
IT-ist geek într-un canal.

Alergând în sus si-n jos,
Întoarse totul pe dos,
Și-ajunse la Litere
Unde-i mare... rupere.

Cu engleza și franceza
Încearcă să rupă freza,
Cu gramaticala coasă
Îi bagă pe toți în plasă.


Și tocmai azi am și aflat,
Ca-n septembrie s-a și cărat
Pe tărâmuri francofone,
Salutări, Napoleone!


Tare dor ne-o fi la toți
De bancurile cu bebeluși morți,
De filosofiile nemuritoare
Și de ciudățeniile culinare.

Dar zburzi tu și-napoi
Miel creț, cu ochii goi,
Și ne-aduci cu chiu cu vai
Brânza fancy... cu mucegai!

Și urarea de sfârșit,
Că treaba tare s-a lungit.

Mielule lai,
Lai, bucalăi,
Să zburzi cu plăcere,
Să bei multa bere
Și și puțin vin
C-altfel e chin.
Să paști rafinețuri,
Parizer cu verdețuri,
Să-ti amintești de Cluj
Când mergi la Moulin Rouge.
Să canți bine Marsiliana
Dar să nu îți schimbi blana!

La Mulți Ani ANA!


miercuri, 14 aprilie 2010

La fin du neoliberalisme!

Nu vreau să stric lirismul ultimului post, dar am dat peste ceva criminal! La propriu și la figurat! O combinație între Underworld și probabil filmele lui Moore (Michael, nu Gary!). Dar făcută de niște francezi. Și cum francezii se cam dau de-a dura cu chestiile bolnave (getting down with the sickness!), e și ceva sânge, ceva durere, suspans, dar totul cu o morală ironică și seacă pe sfârșit.
Cu toate astea, mi se pare foarte sugestiv filmulețul. Am creat bestia, am scăpat-o de sub control, și acum ne papă. De fapt, dacă ma gândesc puțin, e ironic. Papa ne papă! Și sună și bine. Dar gata cu critica artistică, vă las să va distrați singuri!




No, nu-i așe că vi s-o făcut o poftă de vă mirosiți jucăriile din fostele Happy Mealuri (hai, hai., știu că ați dat banii pe meniul ală doar pentru ele și că apoi v-ați autosugestionat singuri că mâncarea e ATÂT de bună, doar ca să nu vă simțiți vinovați că ați dat peste 10 lei pe un rahat fosilizat!). Știu că acuma veți viola frigiderul și vă veți arunca o chiftea de-aia cu mult usturoi, facută de buni, mama, soacra, uatevăr, într-o chiflă cioplită barbar cu cuțitul zimțat, mai puneți niște Hochland și niște telemea și MAI ALES - un ketchup de-ăla adevărat, marcă autentic românească, dovada fiind eticheta pe care scrie Checiăp, produs natural din Corabia - Olt. Tentația e irezistibilă, sugerez dublu strat de telemea, să nu pățiți ca Ronald McLycan! Nu vrem să o luam razna, nu?!

Iar aparte de filmuleț în sine, care mi se pare genial, mi-a căzut cu tronc un comentariu, care spunea așa:


Nici nu știu ce să zic la asta. Doar râd. :)) Aș zice că dacă nici rușii nu au învins bestia, noi și tot Occidentul putem să ne facem direct Harakiri. Dar presimt că e o afirmație care poate deveni abstractă și contradictorie așa că o las așa.

Ce să mai zic. Poftă bună la chiftea! Și joacă placută cu Happy Toys. Abia aștept să facă o serie cu Ronald în diferite ipostaze ca cea din video: Ronald McLycan, Ronald McVampire, Ronald McTroll, Ronald Jackson și Ronald McBăsescu. Să vezi atunci Happy Meal! Happy Happy Joy Joy chiar!

No, servus, salutări din țara mea!

marți, 13 aprilie 2010

Eternitate, vesnicie... hehe, înc-o poezie :P

Da, iară nu am mai scris de ceva timp. Da, iară nu am avut ce spune... dar acuma am! Și iară o dau liric! Luna asta e plină de de-ăștia cu coarne, Berbecioși d-ăștia. Și mi-am pus iară întunecata minte la contribuție și am scos o nouă „operă”. De data asta pentru colegu de colibă.

Să fii „izbit”, bre, și sper să îți placă. Fiind marți, și 13, cred că ăsta va fi primul ceas rău! :)) Măcar ai grijă la pisici și scări, guri de canal, știi tu.

No, gata cu vorbăraia, și să-i dăm să pută!


Azi e marți, nu mai e luni
Și e-a patra dintre luni.
Sper că fără ceasuri rele
Fără ritmuri de manele.

Acum douăștrei de ani
Într-un loc zis Petroșani
Răsări, cu chiu, cu vai
Unu blond, zis și Mihai.

Nu aveam de un' să știu
Că pe mirc aveam să fiu.
Și se bagă unu'n seamă
Gothic-Rock cică îl cheamă.

Și ce șmecher se dădea
Că el drujbe asculta.
Și ce tare ma dădeam,
că tot aia ascultam.

Pana mea de mirc porcesc,
că-ntr-o zi îl și-ntâlnesc!
La liceul fortareață
Într-o zi cu multă ceață.

La o ora cu Păun,
auzim în ușa-un BUM!
Intră doi, cărând ceva
și ma uit... Ce pana mea!
Intră doi, unu cu glugă
Și cu un tricou stil pungă.
Și c-un mort pictat pe el
Să se dea și el rebel!

Mai apoi aflu și eu
Că e roackerul din C(eu)
Ce-și va spune-apoi Atveu
Mic și blond era, vă spun!
Dar cu dumele duium!

Și trec trei ani pe betoane
Fredonând Erate zilnic
Și trec șase veri babane
Și nu s-a schimbat nimic.

Toată ziua-l văd p-aici
Urlă, strigă la vreun meci
Și se-agită, vai Steaua lui
Deh, patima CFR-istului.

Și mai e politehnist
Nu oricum, ci și țevist.

Și să n-o lungim prea tare,
Închei tot c-o urare:

Să fii tare ca un zid,
Să câștigi la Need for Speed,
Să nu maltratezi pisica
Că nu-ți iese gol la FIFA.

Să nu uiți ce-ți zic acum,
C-altă dată nu mai spun:
Nu-i compas ca și echeru,
Nici bărbat ca injineru'.

Asteptăm acum să dai
de băut, c-altfel e bai!
Drept urmare, hai tzurai

LA MULȚI ANI, ALEX MIHAI!


Repet: Nu e vina mea că e 13! :))

joi, 1 aprilie 2010

Balada unei morti anuntate!

S-a terminat cu martie, ducă-se pe pustiu de lună „no good for science”! Bine ai venit aprilie! Și aprilie a început bine până acuma. A început cu „something old, something new, something borrowed, something blue”. Și a mai început cu ceva: cu ziua a doi oameni importanți, și anume El Padre (adica tata, băh!) și good old (but not so old!) Luisa! La multi ani lor, și pentru Luisa am pregătit un mic cadou pre-venirii mele acasă. Și precum românul s-a născut poet, am compus ceva, inspirată fiind de apariția și prezența ei constantă în viața mea!

Sper să îți placă, cât o fi posibil, și să nu dezlănțui apocalipsa asupra mea când ne vedem!
Ok, cu emoții și tremurături de degete pe tastatură, here it goes!


Foaie Verde Iasomie,
LA MULTI ANI iți zic eu tie...
Căci pe ziua-ntâi din lună,
Se-ntamplă o fapta bună,
Iar pe ziua-ntâiului,
La umbra butoiului,
(Numai ce-i veniră de hac
Răposatului)
Răsare o ființă creață
Dintr-o varză zisă Viață.
Și ce zgomot ce mirare!
Fata nu doar că e tare,
Dar are și-o față de... floare!

Si vlăstarul crește, crește
Mintea și ea se-ncrețeste.
Pensula din colt pandește
Și ridică două dej'te:

"Ia-mă d-aci fatăh,
Și-ți zic viitoru'ndată!
Să mor io de-ti zic minciuni,
Da ești bună d-ARTĂciuni!
Toate moacele din lume
Le vei mâzgăli-n albume
Vei fi mare, fatăh-ți zic
Guță, Elvis, sunt nimic!"

Și ea sfatul i-l urmă,
Se-apucă și desenă
Si-a tot desenat, mioara
Până-a dat de Timișoara!

Nu mai respect cronologia,
Ea se făcu faină, ca un pui de Crevedia,
Și prin locuri mistice călătorea
Unde berea se găsea.
Și nu numai berea, ci și-alte licori
Ce-i mezmerizează pe-ai ei băutori.

Și ne-am intâlnit în cimitir,
Cimitirul tinereții în delir,
La un beton eminescian
Sub mătura Piscoiului spartan.
Și ne-am văzut, și ne-am plăcut
N-am știut ce-i de facut
Așa că ne-am pus pe băut.

Și-acum după ceva ani
Ne revedem în Necroșani
Mai bătrâni, dar tot la fel,
Fără bani în portofel
Și cu creierul tembel.

Și-o urare de sfârșit,
Că de cap cred te-am tâmpit
Să te-nalți ca merii și ca perii
În mijlocul berii,
Tare ca piatra,
Și ca munții Tatra
Isteață din cale-afară
Să-i trimiți pe toți la gară,
Profundă precum MISA
Și faină ca Mona Lisa

LA MULTI ANI, LUISA!


Don't hurt me please! Oh, no, no, no, no!