La fin du neoliberalisme!

Nu vreau să stric lirismul ultimului post, dar am dat peste ceva criminal! La propriu și la figurat! O combinație între Underworld și probabil filmele lui Moore (Michael, nu Gary!). Dar făcută de niște francezi. Și cum francezii se cam dau de-a dura cu chestiile bolnave (getting down with the sickness!), e și ceva sânge, ceva durere, suspans, dar totul cu o morală ironică și seacă pe sfârșit.

Cu toate astea, mi se pare foarte sugestiv filmulețul. Am creat bestia, am scăpat-o de sub control, și acum ne papă. De fapt, dacă ma gândesc puțin, e ironic. Papa ne papă! Și sună și bine. Dar gata cu critica artistică, vă las să va distrați singuri!

No, nu-i așe că vi s-o făcut o poftă de vă mirosiți jucăriile din fostele Happy Mealuri (hai, hai., știu că ați dat banii pe meniul ală doar pentru ele și că apoi v-ați autosugestionat singuri că mâncarea e ATÂT de bună, doar ca să nu vă simțiți vinovați că ați dat peste 10 lei pe un rahat fosilizat!). Știu că acuma veți viola frigiderul și vă veți arunca o chiftea de-aia cu mult usturoi, facută de buni, mama, soacra, uatevăr, într-o chiflă cioplită barbar cu cuțitul zimțat, mai puneți niște Hochland și niște telemea și MAI ALES - un ketchup de-ăla adevărat, marcă autentic românească, dovada fiind eticheta pe care scrie Checiăp, produs natural din Corabia - Olt. Tentația e irezistibilă, sugerez dublu strat de telemea, să nu pățiți ca Ronald McLycan! Nu vrem să o luam razna, nu?!

Iar aparte de filmuleț în sine, care mi se pare genial, mi-a căzut cu tronc un comentariu, care spunea așa:

Nici nu știu ce să zic la asta. Doar râd. :)) Aș zice că dacă nici rușii nu au învins bestia, noi și tot Occidentul putem să ne facem direct Harakiri. Dar presimt că e o afirmație care poate deveni abstractă și contradictorie așa că o las așa.

Ce să mai zic. Poftă bună la chiftea! Și joacă placută cu Happy Toys. Abia aștept să facă o serie cu Ronald în diferite ipostaze ca cea din video: Ronald McLycan, Ronald McVampire, Ronald McTroll, Ronald Jackson și Ronald McBăsescu. Să vezi atunci Happy Meal! Happy Happy Joy Joy chiar!

No, servus, salutări din țara mea!

Eternitate, vesnicie... hehe, înc-o poezie :P

Da, iară nu am mai scris de ceva timp. Da, iară nu am avut ce spune... dar acuma am! Și iară o dau liric! Luna asta e plină de de-ăștia cu coarne, Berbecioși d-ăștia. Și mi-am pus iară întunecata minte la contribuție și am scos o nouă „operă”. De data asta pentru colegu de colibă.

Să fii „izbit”, bre, și sper să îți placă. Fiind marți, și 13, cred că ăsta va fi primul ceas rău! :)) Măcar ai grijă la pisici și scări, guri de canal, știi tu.

No, gata cu vorbăraia, și să-i dăm să pută!

Azi e marți, nu mai e luni

Și e-a patra dintre luni.

Sper că fără ceasuri rele

Fără ritmuri de manele.

Acum douăștrei de ani

Într-un loc zis Petroșani

Răsări, cu chiu, cu vai

Unu blond, zis și Mihai.

Nu aveam de un' să știu

Că pe mirc aveam să fiu.

Și se bagă unu'n seamă

Gothic-Rock cică îl cheamă.

Și ce șmecher se dădea

Că el drujbe asculta.

Și ce tare ma dădeam,

că tot aia ascultam.

Pana mea de mirc porcesc,

că-ntr-o zi îl și-ntâlnesc!

La liceul fortareață

Într-o zi cu multă ceață.

La o ora cu Păun,

auzim în ușa-un BUM!

Intră doi, cărând ceva

și ma uit... Ce pana mea!

Intră doi, unu cu glugă

Și cu un tricou stil pungă.

Și c-un mort pictat pe el

Să se dea și el rebel!

Mai apoi aflu și eu

Că e roackerul din C(eu)

Ce-și va spune-apoi Atveu

Mic și blond era, vă spun!

Dar cu dumele duium!

Și trec trei ani pe betoane

Fredonând Erate zilnic

Și trec șase veri babane

Și nu s-a schimbat nimic.

Toată ziua-l văd p-aici

Urlă, strigă la vreun meci

Și se-agită, vai Steaua lui

Deh, patima CFR-istului.

Și mai e politehnist

Nu oricum, ci și țevist.

Și să n-o lungim prea tare,

Închei tot c-o urare:

Să fii tare ca un zid,

Să câștigi la Need for Speed,

Să nu maltratezi pisica

Că nu-ți iese gol la FIFA.

Să nu uiți ce-ți zic acum,

C-altă dată nu mai spun:

Nu-i compas ca și echeru,

Nici bărbat ca injineru'.

Asteptăm acum să dai

de băut, c-altfel e bai!

Drept urmare, hai tzurai

LA MULȚI ANI, ALEX MIHAI!

Repet: Nu e vina mea că e 13! :))

Balada unei morti anuntate!

S-a terminat cu martie, ducă-se pe pustiu de lună „no good for science”! Bine ai venit aprilie! Și aprilie a început bine până acuma. A început cu „something old, something new, something borrowed, something blue”. Și a mai început cu ceva: cu ziua a doi oameni importanți, și anume El Padre (adica tata, băh!) și good old (but not so old!) Luisa! La multi ani lor, și pentru Luisa am pregătit un mic cadou pre-venirii mele acasă. Și precum românul s-a născut poet, am compus ceva, inspirată fiind de apariția și prezența ei constantă în viața mea!

Sper să îți placă, cât o fi posibil, și să nu dezlănțui apocalipsa asupra mea când ne vedem!

Ok, cu emoții și tremurături de degete pe tastatură, here it goes!

Foaie Verde Iasomie,

LA MULTI ANI iți zic eu tie...

Căci pe ziua-ntâi din lună,

Se-ntamplă o fapta bună,

Iar pe ziua-ntâiului,

La umbra butoiului,

(Numai ce-i veniră de hac

Răposatului)

Răsare o ființă creață

Dintr-o varză zisă Viață.

Și ce zgomot ce mirare!

Fata nu doar că e tare,

Dar are și-o față de... floare!

Si vlăstarul crește, crește

Mintea și ea se-ncrețeste.

Pensula din colt pandește

Și ridică două dej'te:

"Ia-mă d-aci fatăh,

Și-ți zic viitoru'ndată!

Să mor io de-ti zic minciuni,

Da ești bună d-ARTĂciuni!

Toate moacele din lume

Le vei mâzgăli-n albume

Vei fi mare, fatăh-ți zic

Guță, Elvis, sunt nimic!"

Și ea sfatul i-l urmă,

Se-apucă și desenă

Si-a tot desenat, mioara

Până-a dat de Timișoara!

Nu mai respect cronologia,

Ea se făcu faină, ca un pui de Crevedia,

Și prin locuri mistice călătorea

Unde berea se găsea.

Și nu numai berea, ci și-alte licori

Ce-i mezmerizează pe-ai ei băutori.

Și ne-am intâlnit în cimitir,

Cimitirul tinereții în delir,

La un beton eminescian

Sub mătura Piscoiului spartan.

Și ne-am văzut, și ne-am plăcut

N-am știut ce-i de facut

Așa că ne-am pus pe băut.

Și-acum după ceva ani

Ne revedem în Necroșani

Mai bătrâni, dar tot la fel,

Fără bani în portofel

Și cu creierul tembel.

Și-o urare de sfârșit,

Că de cap cred te-am tâmpit

Să te-nalți ca merii și ca perii

În mijlocul berii,

Tare ca piatra,

Și ca munții Tatra

Isteață din cale-afară

Să-i trimiți pe toți la gară,

Profundă precum MISA

Și faină ca Mona Lisa

LA MULTI ANI, LUISA!

Don't hurt me please! Oh, no, no, no, no!

Lucruri piedute

Warning: Iara o postare metafizica!

Unde se duc lucrurile pierdute? Toate chestiile pe care de-a lungul vietii le ratacim aiurea, le pierdem sau observam ca lipsesc. Trebuie sa fie undeva, nu? Doar nu au nimerit tocmai ele faliile temporale si spatiale si au transmigrat in universuri paralele. Sau poate o fi si asa. George Carlin spunea intr-o veche poanta de-a lui ca probabil exista un fel de rai al lucrurilor pierdute, unde se regasesc toate baloanele cu heliu ridicate in nevazutul vazduhului, toate cheile, toate biletele de autobuz, toti cerceii pierduti de mine si muuulte altele. Si probabil stau acolo claie peste gramada

si asteapta sa fie recuperate. Si fiindca e rai, probabil stau acolo pentru eternitate majoritatea. Probabil cateva, prin intamplarea sansei, redeschid falia temporala si spatiala si se intorc acasa. Happy them si happy owners.

Dar asta e idea lui Carlin, poate putin dezvoltata de mine. Poate putin mai mult. Ideea e ca deseori ma intreb, atunci cand ratacesc ceva, mai ales ceva drag, pentru ca de bine sau de rau, dezvolt sensibilitati pt lucruri, ma intreb deci UNDE este acel lucru in ACEST moment. O fi printr-o balta de noroi, o sta in mijlocul strazii, o fi la cineva in buzunar, o fi avand deja alt stapan. Tare mi-as dori sa vad ce face lucrusorul meu drag, de care nu am putut sa am atata grija cat sa

ramana tot la mine. Bineinteles, dupa aceea as dori sa si merg dupa el, daca tot il vad.Imi imaginez cum sunt un fel de Vitoria Lipan a lucrurilor mele pierdute. Iar pentru unele sincer ca as deveni un astfel de personaj doar ca sa le am iarasi. Desi sunt doar lucruri, materie, pana la urma. Sau nu. Dar nu ma bag acum in subiectul asta.

In concluzia acestor ganduri aiurea, probabil pierdute si ele, sper ca lucrurile mele (MULTE) ratacite sa se distreze bine in raiul lor, sa isi faca prieteni si sa se simta bine. Si cand sunt ele pregatite, eu le astept cu drag sa treaca prin falie si sa se intoarca acasa. De unele deja imi e dor.

In incheiere, niste intrebari dubioase: mintile pierdute unde se duc? dar somnul pierdut? sau timpul pierdut? Just wondering...

Mâța hipioată recomandă....

Mâța hipioată revine, speră ca ați stins luminile azi când a trebuit și că nu v-ați dat foc la casă, păr, sprâncene, vecini și alte cele. Bravos pentru cei ce au facut-o, ploi acide pentru cei ce nu. :)) Glumim... sau nu?!

Anyways, nu am nimic special de scris și spus... sau spus și scris. Doar o sugestie de la Mâță, o melodie pentru toate melodiile care nu sunt „ear-friendly” și „inteligence-friendly”. Ne-am amintit de ea acuma, așa, aiurea și am zis să o punem aici. Mai punem și noi de-un mișto! No, Hipioata vă zice enjoy and hug trees and dont listen and play crappy music. Cause we dont give a crap!

Serios, why did John Lennon had to die?! (comment question of the day?! :)))

Ușideți becul, bre!

Ca o mâță hipioată ce sunt, promovez bunele moravuri ecologice precum a nu arunca toate reziduurile zilnice pe jos, prin râuri și mai ales prin păduri, etc etc, stiți povestea. Astă seară însă, promovez romantismul, de cel puțin o oră.

Ce faceți, deci, pe 27 martie, adică sâmbătă, între 20:30 și 21:30? Hai să va sugerez niște idei: o plimbare relaxantă prin oraș, prin parc, pe marginea unui lac, la lumina lunii; o partidă de „v-ați ascunselea” prin întuneric; un film de groază bun, într-o cameră întunecată; un joc de „baba oarba„ (nu la lumina lumânărilor că poate dați orbește foc la casa, dar pe întuneric); un whist în parc, sub felinar; un somn bun, pentru cei obosiți după săptămâna grea de muncă; o cină la lumina lumânărilor; o baie romantică la lumina lumânărilor; un ceai la lumina lumânărilor; alte „chestiuni” la lumina lumânărilor sau nu. ;)) Și lista poate continua....

În caz că nu v-ați dat seama, avem nevoie să întreprindem ceva activități pe întuneric. Și zic AVEM pentru că într-adevăr NOI avem nevoie. NOI, cei care trăim pe mingea asta albastră numita Terra. Iar ca mingea să nu se spargă sau să se dezumfle, avem nevoie ca măcar o zi, o oră să nu o mai batem, să nu o mai uzăm.

Și putem face asta sâmbată, între ora 20:30-21:30. Pentru că atunci e Ora Pământului. Eu zic că în fiecare ora este ora Pământului, dar nah, sâmbătă va fi Ora, prin excelență. Și fiind sâmbătă, sigur nu veți avea atâta nevoie de lumină pentru studiu, teme, muncă și alte cele! Have a break, aveți și voi un suflet! Nu?! Go out, get wild... in the dark >:)!

În speranța că v-am convins că „darkness is your friend” și că v-am atras on the dark side, vă urez un weekend cald, însorit, cu cer albastru, cu iarbă verde și floricele și fără crize climatice de personalitate, fără ploi acide, smog și vegetație mutantă. :)

Cu alte cuvinte, dupa cum zice și cântecul... Stinge lumina-a-a!

Mâța hipioată gives a pink crap with preety colorful flowers on it. DO YOU?!

Mai multe detalii aici: http://www.orapamantului.ro/

Anyway...