Să ne retardăm!

După ce am gătat cu sesiunea şi alte porcării (aproape) am descoperit că tare e bine să îţi laşi creierul să se atrofieze şi să se delecteze cu toate prostiile. Şi în timp ce făceam acum două seri treaba asta, m-am gândit să fac aşa, o colecţie cu toate chestiile "retardate" care mi-au marcat copilăria şi nu numai! Nu că aş vrea să-l copiez pe Omu&Libelula, dar am zis că ar fi tare fain să-mi împrăştii tâmpeniile preferate într-un mod mai sistematizat! Şi să împart fructe din "pomul cunoaşterii". Sau ceva de genul...

Dacă unele nu vor părea amuzante, e ok, nu e vina voastră, probabil sunteţi oameni normali, umani, care au un simţ al umorului mai decent. Just smile and wave, smile and wave! Dacă râdeţi, bun venit în rândul nostru, nu suntem aşa mulţi, dar suntem primitori! :) Dar gata cu vorbăraia, să purcedem, într-o ordine a preferinţelor, mai mult sau mai puţin exactă!

Elogiul Spider Pig, bucată corală de o desăvârşire sublimă. Dar totuşi... o bucată. Atât!

Annoying Orange... simply... annoying. Puteţi vedea mai mult pe youtube, dacă vă ţine! I dare you!

Missheard lyrics! :D

Epic! Treaba asta mi-a marcat copilăria. Din acel moment, ceva nu a mai fost la fel. A fost iniţiat Procesul R! Prin excelenţă!

Iustin TimberLakeul rusesc, al anilor 70! Best lyrics EVAAARR!

Shut up woman get on my horse! Sweeet lemonade, mmm, sweet lemonade!

Din partea fanilor Manowar vine şi varianta metal! Nu se putea altfel!

De ăsta am mai vorbit, mai multişor, pe la începuturi! Dar trebuie readus la lumină... doar pentru a fi aruncat iară în groapa cu rahat!

Tom Green e prea sugestiv pentru a nu fi precizat a doua oară. După Piggy vine dramaticul "The Bum Bum Song" ... sweeediiish, sweeeediiish....

Ceea ce urmează acum sunt efectiv, ză best of ză best! Tu dă bi ză best chiar!

Remember Charlie? Evident, toţi cei care mă cunosc au acuma un mic flashback negativ şi li se zbate un ochi! Prietenii ştiu de ce! Ah, şi nu uitaţi că sunt 3 parţi! :D Asta înseamnă 3 times more Chaaarrrliiieeeee!!

Okay, deci chestia asta e cea mai amuzantă chestie pe care am văzut-o vreodată. E chiar mai tare ca Charlie, nu credeam că există altceva mai tare ca Charlie! Cine a făcut asta a avut a dracului de multă imaginaţie şi probabil că a suferit nenumărate abuzuri domestice si traume profunde! Plus că dă o nouă definiţie noţiunii de "spooning" !

Ok, deci probabil că antologia asta echivalează cu un atac cerebral! Dar e ok, veţi supravieţui! Anyways, sper că nu a fost atât de devastatoare! Iar până la următorul post, reveniţi-vă ca să pot reveni şi eu cu ceva şi mai şi! Salutări din ţara mea! :D

Recapitulare

Da, nu am mai scris din cretacicul superior! Da, timpul nu a fost o mare problema, dar nu mi-a stat capul la scris! Aveam de gând sa mai scriu, însă m-am tot luat cu de-altele şi am uitat!

Acuma, că am terminat aproape de tot cu examenele, că încep să mă simt tot mai absolventă, nu doar formal, probabil voi relua obiceiul de a mai reverbera una alta pe aci.

Meanwhile, ce s-a mai întamplat:

1 iunie - La mulţi ani, post-1 iunie copiilor şi celor care înca mai au un suflet de copil, ascuns pe undeva printre grijile zilnice şi stresul provocat de "elita" noastră politică. Remember Turbo, Koukou-Roukou, bomboanele Silvana, napolitanele Dănuţ, Cola şi Pepsi în ambalaje de 1 litru, de sticlă, Abracadabra, Ba Da, Ba Nu!, Cartoon Network - cel în engleză şi care la 4-5 după amiaza era înlocuit de TCM, MTV-ul cu muzică chiar faină! Şi multe altele! Şi Feriţi-vă de măgăruş!

TIFF - ediţia a 9-a, care a electrizat şi ambalat iarăşi Clujul. De data aceasta cu mai multe filme, mai multe proiecţii în cafenele, mai multe concerte, mai multe evenimente deosebite pentru cinefili şi nu numai. Proiecţiile din Piaţa Unirii au fost cea mai faină idee, prin faptul că puteai sa vezi un film, la aer liber, cocoţat pe o bancă sau pe un beton - moca. Senzaţia e foarte plăcută, boemă şi refreshing! Numai bine că în mare şi vremea a ţinut cu noi! Plus că pe timpul proiecţiei traficul a fost blocat în jurul pieţei, deci puteai să te plimbi ca viţelul pe mijlocul drumului fără să fii claxonat şi înjurat de şoferii ciufuţi. Asta mi-a plăcut la nebunie, în sfârşit linişte, calm şi libertate! Plus că pe toata perioada asta s-a văzut cum Clujul a prins viaţă. La ultimele 25-uri era mereu plin, în centru era plin de tineret (şi nu numai), peste tot, ziua, seara, observai nenumărate ecusoane TIFF. Se vedea că ceva mare se întampla.

Tare rău mi-a părut că nu m-am mai băgat ca voluntar la festival, experienţa de anul trecut a fost bestială... şi mai ales când am văzut că anul ăsta a părut parcă mai organizat şi multilateral. Oh, well, este timp! Oricum, bravos TIFF, bravos Cluj. Foarte tare!

Altele - examene gătate, licenţa în mare rezolvată, se așează uşor-uşor lucrurile. Şi s-a făcut şi fain afară, în sfârşit! Păcat că a trebuit să cinstesc asta cu o răceală! Dar deh, o bere cu sirop la terasă, la aer, şi trece de la sine! Şi oricum, cică numai intelectualii răcesc vara! Trebuie să se găsească o scuză şi pentru ăştia care răcesc ca idioţii de la curentul din casă, la peste 25 de grade!

Cam astea ar fi de zis pentru cele 2 săptămâni de tăcere! Aştept să mă bată soarele în cap să mai imi vină idei, să le scriu! Până atunci, terasa, parcul şi berea cu sirop mă aşteaptă! Şi nu e frumos să lungeşti aşteptarea!

Salutări şi voie bună şi nebună! :D

Lovi-m-ar tunetul!

... si m-o lovit, duminica asta, în Piaţa pros... ăăă...Constituţiei. Mă refer, evident, la primul mare concert la care am apucat să ajung... ever! Adică ACDC. De sâmbată dimineaţa totul a fost parcă un şir lung de acţiuni, aproape nedelimitate temporal (poate şi datorită cantităţii reduse de somn). Cred ca pot rezuma aşa: CFR, beri, ACDC, beri, beri, CFR! :)

Şi pentru că un asemenea eveniment nu poate totuşi fi rezumat la atât, şi pentru că oricum nu am mai scris mult de ceva timp, trebuie să dezvolt puţin. Să începem cu începutul!

Sâmbătă, ora 9:50: fuga după tren, împreună cu un prieten, amândoi plini de entuziasm să-i vedem pe legendarii babalâci. Entuziasmul începe însă să se transforme în nervi şi frustrare în momentul în care opriţi am fost, în câmp, între Predeal şi Buşteni... peste 1 oră jumate! Uitându-ne afară, la toate maşinile care treceau grăbite pe DN1, nervoşi pe copacul care a decis să cadă exact atunci pe liniile CFR şi să întrerupă curentul, dar şi pe incompetenţa şi eterna durere în fund a CFR-ului, autostopul începea să pară tentant... orice se mişca părea tentant!

Într-un oarecare final, cutia aia de fier începe să se mişte... s-a târât cred 1 km, maxim 2... până a ajuns în staţia Azuga, unde, FATALITATE... s-a oprit iarăşi, pentru a lăsa să treca cele 3 trenuri în sensul opus! După primul tren, hotărâţi si "agitaţi" fiind, decidem să ne băgăm ceva în CFR şi coborâm, în speranţa unui preamilostiv care să ne ducă, chiar şi cu o viteză de 50 la oră la destinaţie.

Ploaie, vânt, frig, coafura se sinucide prin implozie! După 10 minute, prindem ceva, dar doar până la Sinaia... blesteme, căci nici microbuz nu mai era la ora 7 seara. Ploaia şi vântul s-au pus bine pe treabă, deci şi puţine şanse de preamilostivi! Plus ca decursul zilei şi-a spus deja cuvântul: not a fine day for science...

Aşa că ne întoarcem în eterna gară CFR, în aşteptarea aceluiaşi tren, care de abia plecase din Buşteni! La Sinaia, evident, mulţimea de oameni nervoşi, îngheţaţi şi aproape linşând casiera de la casa de bilete. Apucăm să bem o cafea, să luăm vreo 2 beri pentru drum, după vreo 15-20 minute vine şi trenul! Ne reluam frumos locurile, după ce nenea din compartimentul nostru a râs copios de încercarea noastră eşuată lamentabil. Dar deh, măcar nu am stat, am avut parte de ceva acţiune, aventură, râsete... a trecut timpul mai plăcut!

Drumul alături de CFR continuă, trenul târându-se ca un lepros care încearcă să urce scările. Ca să fie totul fain, singurul post de radio care se auzea decent, şi nu era operă radiofonică (era prea deprimant să ascultăm ritmul alert al operei în contextul mişcării trenului!), ceva radio ortodox sau transmisiunea în direct a unui meci, era Kiss FM! Până la Ploieşti am luat-o razna pe muzică cu 3 note şi 4 versuri, gen chestia aia în care se repetă cretin Morena şi Panamericano! La Ploieşti am cedat, şi am preferat liniştea... măcar şi trenul se mişca mai repede...

Bucureşti, ora 22:30... dupa 3 ore jumate de întârziere, cu un sfert de creier atrofiat de nervi şi plictiseală, ajungem! Răsuflări uşurate, nişte ultime înjurături CFR-ului în drum spre metrou.

Acuma că am trecut de partea nasoală, să vorbesc de partea faină. Concertul. O nebunie! de oameni, de aglomeraţie, dar şi de concert! Deşi am stat destul de în spate şi am văzut majoritatea concertului pe ecrane, nu a contat, căci s-a auzit impecabil! Şi-au adus oamenii locomotivă, o ditai femeie grasă şi gonflabilă, pe nume Rosie, s-a tras clopotul şi s-a tras cu tunurile. Eternul chitarist nu şi-a aratat vârsta, dar şi-a arătat fundul în boxerii ACDC şi ne-a distrat pe toţi cu mişcările şi stilul pe care până acum le-am văzut doar în videoclipuri. De cântat nu mai vorbesc, s-a dat mare cu nişte mega solo-uri care au sunat incredibil! Overall, un concert bestial, memorabil, care probabil nu va mai avea loc la noi, ţinând cont de vârsta membrilor! Bine că i-am apucat!

Lecţii învăţate în aceste zile:

1. Nu bea mai mult de 2-3 beri la evenimente cu atâta lume. La 60.000 de oameni, va trebui să aproximezi cu jumătate de oră înainte când îţi trebuie la baie. Va trebui să înoţi prin marea de oameni şi să aştepţi minim 15 minute la cozile de la toaletele publice insuficiente! Vei descoperi că un boschet îţi poate deveni cel mai bun prieten!

2. Nu aştepta pauzele dintre concerte să vizitezi toaleta. Te vei întâlni cu restul de sute de oameni care au avut aceaşi strategie. Boschetul îţi zâmbeşte galeş!

3. Nu îţi imagina că odată ce începe concertul vei mai avea vreo şansă să te mişti prin mulţime. Fie ploaie, fie vânt, fie pişarea de pe lume, acolo rămâi. Boschetul nu mai zâmbeşte, dar paharul gol de bere de pe jos da! Feel free to use it! :))

4. Dacă mergi în grup de peste 3, staţi lângă un loc uşor de găsit, unde ai numeroase repere. Căci de te pierzi, şi nu ştii unde să ajungi, pierdut eşti!

Deci, în concluzie, de sâmbătă până luni a fost o maaare singură zi, în care toate s-au desfăşurat într-un ritm alert... acuma urmează ziua de recuperare. But it was definetly worth it!

Mulţumesc lui Oly pentru găzduire, whisky şi pastele delicioase!! Mulţumesc şi pentru poanta cu "nu au mai fost atâţia petroşeneni în Bucureşti din 94 încoace" :)).. am facut-o publicp tuturor şi a mers bine! Mulţumesc mulţimii că nu m-a călcat în picioare şi m-a lăsat să mă îmi regăsesc grupul! Mulţumesc vremii că nu a plouat, deşi am mâncat un frig neaşteptat în Bucureşti! Şi CFR-ul să se ducă dracului!

Mai jos pun nişte filmări mai de calitate din timpul concertului! Că ale mele sunt mişcate că nu am reuşit să mă abţin să nu sar şi să nu ma agit! Şi nu am avut nici chef să stau cu o mână atârnată şi să nu mă bucur calumea de concert!

So I salute you şi vă aştept la Iron Maiden în CLUJ! :D

La Thunderstruck se vede şi se aude mai bine asta, http://www.youtube.com/watch?v=Q8XJw0DQ7KQ, dar nu avea embed

http://www.youtube.com/watch?v=92z82nOfSVU

http://www.youtube.com/watch?v=4wNHPNZrO8U

For all the dirty jokers out there!

Gritings din nou! Am o sugestie scurta si descoperita acum cateva zile! Dirty Jokes! mai exact Eli's Dirty Jokes! Eli e un functionar batraior caruia ii place sa glumeasca... mai fara perdea asa, ca are deja o varsta! Glumele sunt dragutele si animate! De exempu....

sau...

Seria o gasiti pe Youtube, so... enjoy! :D

Cine se scoala de dimineata e bratara de aur

Noh, hai noroc si bine v-am gasit. De-acum incolo, din cand in cand, o sa va oripilez cu scriitura mea; in urma fuzionarii sub egida Vorba lu' Crap, blogul meu si-al Ancai au devenit surori (cred ca blog e feminin, nu?) asa ca o sa dau cu pixu` pe-aici ori de cate ori o sa am ceva de zis. Nu-s prea dus la biserica, scriu grafic, ma enervez repede si nu-mi convine nimic. Think porcusorul isteric :)
Daca vreti sa cititi mai mult, aruncati cu clicku` aici sau culegeti-ma din blogroll.
Asa, acum c-am trecut de prezentare, sa-ncepem cu tema de azi: cine dracu' a scos din preputzu' gandirii maretele maxime si "cujetari" populare din infinita, bogata, daco-romano-slavica limba romana? Zau asa, unele sunt mai aberante decat religia, si nu multe lucruri pe lumea asta sunt mai aberante decat religia.
Sa va dau un exemplu: cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Pe dracu! Din proprie experienta de navetist muncitor pe plantatie, va zic SIGUR ca cine se scoala de dimineata e obosit si nervos toata ziua, face cearcane, probleme cu stomacul, oboseala cronica si alte minuni ale lumii moderne. Singurul strop de adevar din "cine se scoala de dimineata, departe ajunge" e legat strict de coordonatele geografice; cine se scoala de dimineata, ajunge la munca; eu intamplator muncesc la 20 de kilometri de casa, deci am putea spune ca ajung departe. Cred, de fapt, ca marii maestri ai gandirii populare asta aveau in cap cand au scos gogomania. Cine se scoala de dimineata, departe ajunge: la camp, la targ, la castelu' grofului cu jalba'n protap, toate acestea fiind locatii greu accesibile daca nu vroiai sa te prinda noaptea pe drumu` de`ntoarcere si sa te jefuiasca Pintea, Petrache Poenaru, Terente, Mailat sau cine naiba se mai ocupa cu talharii si jafuri armate in vremurile alea. Asadar, te sculai devreme ca sa ai timp sa le faci pe toate si sa ajungi departe. Propunerea mea pentru un update la vorba cu pricina este "cine se scoala de dimineata se culca la loc" sau "cine se scoala moderat de devreme, pe la un 9-10 asa, ia firobuzu' pana la capat de linie si departe ajunge".
O alta zicala total aberanta este "cine sapa groapa altuia cade singur in ea". Pai asta e o gogomanie majora, fratilor; cat de tampit sa fii sa cazi in groapa pe care ai sapat-o? Numa' Dorel cand e imbibat cu Unirea ar fi in stare sa cada intr-o groapa proaspat sapata. Da' un om capabil, cand sapa o groapa, isi ia toate masurile de protectia muncii, zic. Si, cum adica, groapa ALTUIA? Cine, in tara asta, face ceva, ORICE, pentru altul? Chiar si o groapa? Cu exceptia groparului de la tzintirim, care e platit pentru asta, nimeni nu sapa de bunavoie o groapa pentru altu'...mai ales avand in vedere riscul crescut de a cadea singur in ea, dupa cum intelept avertizeaza sus-amintita zicala.
Si astea sunt doar doua exemple...deci, ca sa va fac o aroganta, va lansez o provocare: gasiti si voi maxime, proverbe, cugetari cretine si comentati-le literar-artistic intru hazul tuturor. Cea mai haioasa explicatie castiga - multa stima.
Asadar si prin urmare, si-acestea fiind spuse, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Epopeea-chin a unei noi colaborări!

Howdie do! What`s new pussycat? Vă zic, eu, o alianță stelară Ardeal-Moldova-București. Ardealul cred că știți deja cine îl reprezintă (eu, aka mâtza hipioată și toate celelalte personalități/voci), iar reprezentatul ultimelor două este Oly, Marele Alb (și Creț), sușîvean de orijîne, strămutat ca în baladă, pe plaiurile lu' Moș Bucur.

Noi ne cam știm, așe, de ceva anișori, de când eram amÂndoi copii TRV și ne contraziceam pe mIRC dacă Dani Filth este sau nu „fake and gay”. El mereu zicea că DAAAAAAA, eu că NU, așa că inițial sărisem unul la gâtul celuilalt. Între timp l-am convins totuși că pacea și prietenia sunt Calea, i-am trimis o floare multicoloră prin DC, am ascultat un Lennon și niște Joplin și am devenit prechini! Buni încă, și de durată!

Și acum 2 seri, discutând iar mult, ca în vremurile bune, și râzând cretin ca și cum am fi fost mai fumați ca un negru pe „plantație”, am pus-o... la cale. Și nu oricum, ci sub influența lu' Haru' Cocalaru'.

În continuare voi lăsa misterul să se dezlege în fața voastră, fără să strivim însă corola de minuni (încă!). Va fi un post mai lung, cel puțin ca organizare în pagină. Dar ținând cont că nu scriu chiar în fiecare zi, puteți să citiți oțâră, să mai păstrați pe mai târziu... vedeți voi!

Menționez că am simțit că mă prinde Învierea 2011 până am cules și aranjat odiseea. Mai ales că exact atunci când am vrut să dau PUBLICARE a dat Blogspot eroare! Și partea de încheiere a trebuit să o rescriu și să rearanjez totul, pentru că, Doamne-feri, să se fi salvat frumos și integral! De ce să nu simt că îmi pușcă circuitele! Anyway, până la urmă am izbândit...

Mai menționez că am scris și primul post pe Vorba. Povestea sectei bătrâneilor guralivi, check it out!

No, cadeeeee, dă-te băh, că cadeee....

Ouverture:

Oly:

lllalalalalalalaa... bored... entertain me! :P

Anca:

Foaie verde băț, n-ai de lucru, fă-ți!

Foaie verde Marceluș, mai bine du-te la duș!

Oly:

=)) Foaie agurubidudă, nu mă duc că apa-i udă!

Anca:

Udă-i apa, mergi cu sapa!

Oly:

Nu mă duc, că-mi cade mapa!

Anca:

Îți cade un drac, taci că te trimit pe Feleac!

Oly:

Nu mă duc, că dealu-i mare și nu vreau să fac mișcare!

Anca:

Lenea-i mare, gându-ți stă doar la mâncare!

Intriga:

Oly:

Uite, facem un New Deal: un safari la un kil,

Și mă duc și pe Feleac și îl urc din crac în crac!

Anca:

Foaie verde mac, să-ți pui pofta în copac!

Oly:

Anca, eu iți dau o veste:

Frunză verde ca-n poveste, Marcel prizonier îmi este.

Și de nu-mi dai un safari, i-l trimit lu` Mata Hari!

Anca:

Hai să-ți fac eu un New Deal...

Văd că ești poet cam mare,

Hai la o colaborare,

Facem poezii la kil!

Oly:

Frunzuliță de copac,

Dacă m-am nascut poet,

Eu colaborez cu drag,

Da` tre' să tăiem bilet!

Anca:

Tăiem tot, tăiem și craca,

Facem bani, fugim cu barca!

Și că tot suntem chiar buni,

Faci și tu un post pe luni.

Începi săptămâna bine,

Săptămâna bună vine!

Desfășurarea acțiunii și punctul culminant! (2 în 1, la ofertă!)

Oly:

Eu mi-aș face, dară vezi? Blogu' meu nu-i chiar cum crezi,

Nu pot pune poezie, că îmi scade reitingu`,

Și toti ce citesc, se știe, vor numai politicu`...

Anca:

Să-și deschidă mințile, să se dea cu hințile...

Că nu tot este serios, nici nu tre`să fii politicos...

Și-oricum nu ai scris tot timpul, ai făcut politică cu schimbul!

Așa că facem o uniune? Mai ca UE, mai pe bune?

Oly:

Dacă vrei și crezi că ține,

Eu postez pe blog la tine,

Numa` ca să am și spor, tre' să fiu coautor!

Anca:

Te fac și co-autor, dacă crezi c-așa ai spor...

Putem face și cu schimbul, dacă vrei să-mi arăt chipul...

Pe la Vorba ta puțin, foaie verde de pelin!

Oly:

Mă gândesc și cuget bine, nu scriu eu chiar tare bine,

Și nici nu scriu chiar tare des, dar ca să avem succes,

Mă gândesc să schimbăm hramul, ca șamponul și balsamul,

Ca nessul cu 3 în 1, două bloguri prinse-n-trunul.

În strânsă colaborare, pentru rating si mai mare,

Eu mă bag să dau un crap, tu te bagi la Vorba mea

Și dacă lucrăm cu cap, o să iasă chiar belea!

Anca:

Mie-mi place Vorba ta și chiar că m-aș integra!

Dacă-ți place crapul meu, eu te-aștept cu voie bună,

S-aberezi și teleleu, foaie verde ș-o căpșună!

Oricum bloggingu-i un joc, ne jucăm și noi cu foc,

De-a poeți contemporani, la anu' și la mulți ani!

Oly:

Atunci rămâne stabilit, blogurile s-au unit,

Mai vorbim mâine-poimâine, ca să vedem cum rămâne

Și de când începem treaba, că doar n-am vorbit degeaba!

Anca:

Sigur, sigur partenere,

Va fi o mare placere!

Să vezi cum se unesc,

Într-un cadru Internicesc,

Bucureștiu' și Ardealu',

Și-nvață să sară calu'!

Mari "poeți"se întâlnesc...

Și să vezi ce isprăvesc!

Oly:

Am o presimțire bună despre ce postări urmează,

Frunză verde și-o alună, când doi oameni aberează!

Dar te rog, când o să scrii, să ții minte una alta:

Nu scrie doar poezii, că pleacă omu` la alta!

Anca:

Nu-mi transform eu blogul meu

Doar în rime și măsuri,

Nu-l înlănțui ca pe Prometeu,

Vor fi și epicele scriituri.

Încheiere (după 40 minute)

Oly:

Uite-te în colțul dreapta, partea de jos pe ecran,

Și-ai să vezi chiar cu mirare, că e-al patrulea cesan!

Asta e minune mare, de mult nu s-a mai văzut,

Să mă culc spre dimineață, când ceasul 4 a bătut!

Anca:

Știu, știu, e târziu tare... sau tare devreme...

Dar cum orice sfârșit are, dar apoi și continuare,

A venit a dulcelui somn vreme.

Așa că hai la culcare,

Mai vorbim maine de colaborare,

Și punem la cale țara,

Și-ncepem să tragem sfoara!

Oly:

Hai noroc și sănătate, iară mâine, mai pe soare,

Fă-ți un cont pe Wordpress, frate,

Să te fac coautoare!

Altfel nu prea se mai poate,

Că nu am uebsait plătit,

Și ca să te-adaug la mine tre' să ai Wordpress negreșit!

Anca:

Și tu pe blogspot îndată... să ai parte de-o bucată!

Oly:

Vezi că iar vorbești în dodii și în duble înțelesuri,

Dar eu ți-am citit în zodii, că apare-ndată alesul: MARCEL!

Anca:

Ooooh, Marcel, where art thou, Marcel.... și veni pe-un porumbel!

Oly:

Mai bine pe porumbel, decât pe un papagal,

Hai să mergem la somnel, fără Fenobarbital!

Anca:

Și fără Extraveral, că ne ducem la canal...

Noapte bună eu îți zic, somn ușor cu Marcelic!

Oly:

Eu îți zic altfel, mai bine: bună dimineața, bre,

Că e devreme, se știe, se trezesc găinile!

Anca:

Cotcodac într-un copac, somn ușor și te-am țucat!

Oly:

De o oră și ceva vorbim doar în poezele,

Și acum, din partea mea,

Îți zic mult și tare: pa!

Anca:

PA BĂH!

Sfârșit, în sfârșit! (4:23, după EXACT o oră!)

PS: Am crezut că mor până să gat asta! So you should give a crap! Măcar pentru efort!