Salut! Ma mai tineţi minte? Scriam pe aci din când în când acum o vreme. Acuma nu am mai scris de o lună, iară. Nu, nu e în paragină blogul. Doar m-am lenevit... sau mi-am ocupat mintea şi timpul cu de-altele. A venit vara, acopera-mi inima cu ceva, cu licenţa gata...
Între timp, de când nu am mai grăit dactilografic, am absolvit, de data asta pe bune, nu doar ca să mă simt bine că îmi văd diploma şi toca pe raft. Încă o etapă terminata, din nou nu îmi vine să cred ce repede a trecut timpul. Am început cu sala Jean Monet de la FSE, îmbracată în hanoracul cu Sex Pistols sau cu tricoul cu Metallica (nu mai ţin bine minte) şi am terminat tot acolo, de data asta la pantaloni cu dunga, camaşă şi părul prins. Imagine ciclica şi evolutivă...
Am trecut de la student "emininche" care merge la toate cursurile şi seminariile la specia studentului lepră, care merge doar atunci când este neaparată nevoie. Practica trezitului la 7 dimineaţa am abandonat-o încă de la sfârşitul anului 1. Nu e de mine... m-am şmecherit şi eu, ce? Totuşi, ca să nu fac totuşi o imagine prea proastă, menţionez că notele s-au menţinut. Sesiunea e sesiune, nu ne jucăm. Ok, recunosc, ultima sesiune a fost un mare "dont give a crap"... dar am trecut-o onorabil, zic eu...
Ce să zic... jumate din anii de studenţie s-au dus deja... nu ştiu unde au fugit, dar au luat-o la picior bine! Mai sunt 2, care sper ca vor fi şi mai buni, şi mai productivi. Sper!
Oricum, ca şi cadou de absolvire mi-am făcut un mare hatâr... am mers la Sonisphere! I-am văzut pe Metallica, Megadeth, Slayer... şi printr-un noroc extraordinar şi pe Rammstein. Îi mulţumesc pe această cale domnului preamilostiv din tren care mi-a dat abonamentul său pe care nu îl mai putea folosi, pentru că trebuia să ajungă luni la muncă. Îi mai mulţumesc că i-a venit ideea până să ajungem la Braşov, încât eu să iau primul tren înapoi către Bucureşti. Şi îi mulţumesc şi pentru cartela de metrou pe care mai era o călătorie. Mare om, mare caracter!
Îi transmit domnului că a fost bestial! Nu mai fac eu cronici acuma, că ş-aşa s-au scris nu ştiu câte, şi toate zic de bine! Spun doar că data viitoare când voi avea ocazia să îi văd pe Rammstein, voi sta prin primele rânduri, să îmi pârlească sprâncenele când se flambează ăia pe acolo! Mirosul de porc pârlit îmi va fi pecete!
Metallica... m-a epuizat cu cele 2 ore de concert, sărit, cântat, crizat, filmat... dulce epuizare. Mai puţin dulce a fost cea provocată de puştii care doreau un pogo sau un moshpit în mulţimea de peste 50.000 de oameni. Tinerele vlăstare nu realizează că nu toţi apreciază practica de a te arunca ca dementul în altă persoană, ca şi cum ai fi o bucată de sodiu în apă.
Şi Metallica ca Metallica (cacofonia deceniului), dar la Slayer era şi mai şi. Bine, oarecum îi înţeleg, pentru că Slayer au un sound şi un stil de îţi vine să îi spargi cu brutalitate capul celui de lânga tine, dupa 2 melodii. Muzica oamenilor ăia e ca un hate breeder! După concert trebuie să te controlezi să nu te mai uiţi încruntat la toată lumea şi să nu le mai vorbeşti cu timbrul solistului. Oricum, gluma ca gluma, dar Slayer au sunat incredibil, tobele dictau bătăile inimii iar chitarile îţi zburau creierii. Chit că nu mă omoram după ei, după concertul ăsta m-aş băgă la un torrent search pentru albumele lor.
Megadeth... cam slăbuţ. Din cauza sunetului pare-mi-s-a, care a făcut ca vocea să se auda foarte încet şi înfundat. Sau cu oscilaţii. Oricum, la un moment dat, nu te mai gandeai la asta. E Megadeth totuşi, încă o trupă a copchilăriei.
Oricum... primul meu metalfest. Cadoul de absolvire. Au meritat cele 2 ore dormite pe noapte şi nenumăratele ore de pe tren... din nou povestea cu CFR, dragostea mea. Dar nu a mai contat!
No, cam asta e povestea ultimei luni, ceea ce e mai important din ea. Am mai vrut să scriu despre diverse, precum australopitecii de bloc, despre lupta pentru un taxi în capitală, dar din diferite motive m-am luat cu altele şi am uitat. Dar probabil le re-articulez eu şi până la urmă tot vă spun despre ele...
Linkuri cu filmările mele (slabe) şi ale altora (bune!) şi cu poze (da, da, feisbuc :P)
Până atunci, lenevesc prin Petrohills şi bat câmpii la bere neagră. Momentan, life is good! Să ma bucur cât o ţine! Salutări din ţara mea!
