BLOGGER TEMPLATES - TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 24 februarie 2010

Dus-intors...


M-am intors...

“Bine ai revenit”, imi spune ea, stand in cel mai intunecat colt, fumand o tigara la fel de intunecata ca el si la fel de putreda ca scaunul pe care statea. Se uita la mine satisfacuta ca si cum m-ar fi asteptat de veacuri… “Mersi” ii zic… uitandu-ma la ea cu jumatate din mine. Si ma asez pe scaunul din coltul opus, nu inteleg cum, luminat de o strafulgerare ce nu imi pot imagina de unde provine. “Cum a fost? Mi-a fost dor de tine”… si ranjea, mijindu-si ochii la mine ca si cum nu mi-as fi dat seama deja ca marsava creatura era pusa pe glume. “Da-mi ceva de baut”, ii spun “am venit de destul de departe”. “Nu, zau”, imi spune ea… “Si ce-ai dori, putina ambrozie cu un strop de suc de ridiche neagra? Stiu ca e preferata ta!” si zambeste grotesc din nou, tragand un fum din tigara aia … Dumnezeule, pare ca nu se mai termina. Apare ca fumega dar nu pare ca se consuma deloc. Sau poate se consuma si se reincarneaza intr-alta, mult mai neagra si puturoasa. Fum, fum, si tot arde si… nimic! Sau poate ma fumeaza pe mine si eu ma reincarnez in ea.

“Unde ai ramas? Nu iti mai convine cocktailul tau preferat?” Ma trezesc din hipnoza fluida si semitransparenta… Ii raspund: “Stricnina… cu autograful tau!” “Ah, imi zice, ce onoare! Incepi sa imi placi tot mai mult. Si desi esti aici parca tot mai dor imi e de tine!” Stricnina era bautura ei preferata, i-am zis de nenumarate ori ca nu pot sa beau asa ceva, dar ea tot insista. De data asta ii fac o bucurie, sper ca pentru ultima data. Ea are impresia ca sunt ca ea, ca organismul meu e la fel de negru-fumuriu ca al ei. Abia astept sa ii vad fata cand va vedea ca nu e asa. Sau, ma rog, cat voi mai apuca sa vad. Dar abia astept!

Imi intinde paharul cu un ranjet aproape sincer, crezand ca ma va castiga asa. Ii zambesc la fel de fals, multumindu-i. Degetele noastre s-au atins o secunda, care insa a parut prea mult. Mereu incearca sa faca asta, sa imi arate cine e seful. Mereu incearca sa ma subjuge prin degetele ei reci si subtiri, care parca se prind de mine cu ajutorul unghiilor tocite si despicate, insa surprinzator de taioase. Sunt aproape ca un carlig, ca cel care il poarta piratii prin filme. Insa mult mai dure ca metalul si mult mai ramificate. De fapt cred ca e un intreg ansamblu de carlige intortocheate la finalul mainilor ei. Nu, mainile ei sunt mii de carlige care nu pot tine nimic in ele, dar pot agata si trage inspre fiinta ei meschina orice. Si indeosebi ce nu e meschin si hidos ca ea. Da, ea se hraneste cu asta, adora chestiile ce nu sunt ca ea, au un gust… aparte… “extinctionist” mi-a spus odata…

“Iara ai fugit… si nu ai nici macar bunavointa de a ciocni cu mine?” Asa m-a readus din nou in camera in care nici macar nu ne mai vedeam una pe alta. Nu stiu cum mai are si impresia ca am putea ciocni. Poate doar respiratiile ni se mai ciocnesc, accidental, caci si ele cauta sa iasa din bezna aia. Si poate nici nu se ciocnesc accidental, caci respiratia ei le cam cauta pe ale mele sa le ciocneasca de tot, sa le farame si apoi sa le inhaleze in plamanii ei innegriti de tigara aia… Doamne, tot nu s-a terminat, interesanta faza cu reincarnarea….

“Nu as indrazni!”, ii zic, incercand un ton caracteristic ei. “Nici nu as crede!”, imi raspunde pe un ton serios, ce imi ingroapa incercarea de a o invinge prin propriile arme. Ciocnim, sunetul nu este al unui pahar de sticla, cu atat mai putin al unei pretentii de cristal. Cred ca e ceva ceramic, sau lut, sau ceva pamant. Dar de unde pamant, suntem doar noi doua, cu scaunele noastre, cu tigara ei, cu fumul si nimic in jur, deasupra sau dedesupt. Vai, daca o fi din scrumul lasat de tigara aia re-re-re-re-re………incarnata a ei, modelata cu ceva substanta inumana, anaturala si inexistenta? “Ingrozitor” imi zic si ma uit la pahar, care totusi era transparent!

“Pai… asa si e!” si ma priveste cu o privire triumfatoare. “Nici nu iti dai seama cate servicii de cafea as putea face!” Deci ea stie! Si eu credeam ca nu e atat de puternica sa ma citeasca, macar nu gandurile mele! “Ma subestimezi, draga mea, am invatat asta de ceva timp! Acuma bea, nu e politicos sa ciocnesti fara sa bei! Si stai linistita, poti lua o gura mai mare… de fapt, iti ofer cate pahare vrei! Nu vei muri, nu te vei intoxica! Imi imaginez ca asta era planul initial, sa ma lasi singura, dar din pacate nu te pot lasa sa faci asta. Mi-ar fi prea dor de tine si de incercarea aia de lumina in care tot incerci sa te ascunzi! Plus ca stii deja ca aici nu esti in lumea reala si lucrurile nu sunt ce par a fi. Sau de fapt, nu sunt ce vrei sa fie… De fapt, nici in lumea reala nu prea sunt, dar aici cu atat mai putin! Si de asemenea stii, ca eu, cu sau fara carlige (da, interesanta analogie!), pot controla mai multe decat poti tu. Asa ca, hai, nu te mai uita la mine cu furie ca si cum ai vrea sa imi dai stricnina pe care o vrei tu! Stii ca pana ar ajunge in paharul meu s-ar transforma in nectar si pana ar ajunge la gura mea ar fi cea mai dulce ambrozie care poate exista… sau amara? Ma gandesc eu ce stare de spirit am si ma decid atunci ce as vrea sa fie! Hai , nu irosi bunatate de otrava, sa ne bucuram impreuna, stii ca imi place sa petrec! Daca ar exista zi aici, as petrece pana la rasarit! Stii cum zic englezii, “bottom’s up!””

O privesc cu ura si ciuda! M-a dibuit iarasi, nemernica! Totusi golesc paharul, lacoma, in speranta ca daca va fi o asemenea cantitate, nu o va reusi sa o transforme pe toata odata sau macar ma voi ineca cu ea.

“Iti urasc tigara aia”, ii spun. “Te-am auzit de prima data! Mai vrei un pahar?”

… m-am intors la mine.

duminică, 7 februarie 2010

How to save a life...

Cu ceva timp in urma Oana&co a inceput un "rescue fund raising" pt el. In 3 zile cifra s-a ridicat de la putin peste 8000 la peste 38.000. E ceva, parca, nu? Si asta doar datorita promovarii si implicarii. Dragut, nu?

Nu mai reiau povestea lui, pentru ca deja au facut-o multi si situatia e deja destul de clara, cat sa nu mai aiba nevoie de apelul meu la umanitate. Din pacate insa observ ca povestea asta devine din ce in ce mai des auzita. Acum cativa ani parca nu auzeam de atatea cazuri de gen (ori nu erau promovate).

E ingrijoratoare statistica mea, desi probabil superficiala, mai ales ca nu prea vad eu o scadere in cazuri pe viitor, in conditiile actuale. Insa eu mai vad ceva. Avand experienta voluntariatului, am observat cu stupoare si deosebita placere ca daca exista initiativa, exista si raspuns si fapte, lucru dovedit si de cazul mai devreme mentionat. Oamenii reactioneaza, uneori mai mult, aleori mai putin. Dar reactioneaza, daca sunt informati. Si un lucru e sigur: oamenii sunt multi!

Acum o mica statistica: pretul unei vieti in cazurile de gen este cam 100.000-150.000 de unitati (E sau $, sau whatever!). Un oras, ca de marimea Petrosaniului, deci cat de cat micut, are minim 100.000 locuitori. Daca fiecare ar dona o unitate, e gata, un caz ar fi poate rezolvat. Sau macar ar avea o sansa la rezolvare. Acuma ganditi-va ca sunt MULTE orase mici si cateva orase MARI. Romania are peste 21 milioane locuitori, declarati. Asta ar insemna cam... 140 cazuri, in cazul IDEAL, daca s-ar putea dona o unitate/persoana. Plus ca multe sunt cazurile care au nevoie de mai putin, ceea ce ar trebui sa creasca numarul.

Acuma o abordare mai realista: sunt multe locuri unde nu se afla, multi care intr-adevar NU AU, multi care se tem ca e frauda, multi care nu ofera din diverse motive. Lucru care scade numarul de cazuri ipotetic fericite. Dar in acelasi timp, multi ofera cu mult mai mult dintr-o unitate, lucru ce oarecum contrabalanseaza. Dar tot nu e acelasi lucru, in astfel de situatii o treaba e mult mai bine facuta cu cat implicarea e mai mare, mai ales daca se cunoaste cazul.

Sper ca am reusit sa explic ceva prin mica mea statistica. Nu fac morala, nu oblig, mai ales ca nici eu nu am mare lucru sa dau (doar daca cineva liciteaza pentru ceva carti, componente vechi de calculator sau niste mutunache vechi de plus... daca or fi doritori, le arunc in joc cu cea mai mare placere!). Dar imi dau unitatea mea (si poate mai mult de una), care ar putea sa schimbe ceva. Putin cu putin poate face mult.

Uneori iese, alteori nu. Acum o luna, doua, primeam forwarduri pe mail pentru cazul asta. Acuma, cand mi-am amintit de el si voiam sa vi-l prezint gasesc asta. Not everything comes out how it should, dar asta nu inseamna ca nu merita incercarea. Si ar trebui sa fie un exemplu tocmai pentru a sustine incercarea.

Dau mai departe ce a inceput Oana, dar nu numai. Va mai dau ceva gasit intamplator, ca nu se stie niciodata. Rau nu poate sa faca.

Nu am dat nume, pentru ca nu numele conteaza, am pus linkurile in acele cuvinte scurte si neinsemnate. Cine vrea, trece de descrierea mea oarecum rece (pentru ca sunt de parere ca nu trebuie sa impresionez si sa manipulez prin vorbe mari si artificii).


It's on to you now! Pay it forward! :)


vineri, 5 februarie 2010

Scuti-ne-ati!

Ziceam eu in postul trecut ca nu mai avem chestii interesante si picante la TV. Eh, am descoperit eu ceva nou azi, in timp ce imi xeroxam sute de foi pentru studiul la licenta! Pe cand tanti se chinuia sa imi listeze si sa imi numere mie foile, vad eu cea mai noua stire pe ProTv, si surpriza!, nu era o crima (aia a fost cam a treia stire).

Din ciclul "Foaie verde bat, n-ai de lucru, fa-ti!" cica ne tragem scuturi antiracheta, ca am acceptat "propunerea" SUA de a irosi multi bani (vreo 3-4 miliarde de verzisori) pe niste jucarii care cica ar trebui sa ne creasca prestigiul pe scena internationala. Nah, ce-i trebuie chelului - tichie de margaritare!

Nici n-am iesit inca din deja plictisitoarea criza, oamenii inca nu prea isi gasesc de lucru sau nu-si primesc calumea salariile, drumurile (unde exista) tot gaurite sunt, cladirile de locuinte tot neizolate sunt (nu mai vorbim de alea care par ca se vor darama la urmatorul chef cu manele)... plus: aglomeratia + poluarea, aspectul urban jalnic al unor mari centre universitare (printre care si Bucurestiul), digurile care vor fi din nou spalate la vara la inundatii, bursele de toata jena, etc, etc.

Da bah, dar avem scut antirachete! Haualeu, ca poate da Iranu' (fix in noi)! Vine Ahmed calare pe racheta si kaboom! Bine, intai trebuie sa caute Romania pe harta, ca ma indoiesc ca stiu ca existam... pana acum... acuma o sa stie de ea ca de o tara pe o lista... si nu o lista roz pentru ei. Oh, well, lasa ca ne apara mama bear (SUA - care nici ea nu prea cunoaste mare lucru), daca o fi sa dea, oricare ar fi (da' sa fie dusman si de-al nostru, fratica!). Ca pana ne-om da noi seama cum se apasa butonul la racheta ne mai creste o coada sau doua (in caz ca o fi ceva chimic shit) sau mai facem vreo epidemie de gripa pestelui, ca asta tot nu a fost inca (in caz ca o fi ceva bio - ca tot e la moda sa fim bio!).

Noi nu avem o armata conventionala calumea, se desfinteaza sectii, echipamentele sunt din vremea in care Scrat se juca cu ghinda, nu mai vorbesc de tehnica medicala in caz de doamne-feri! Dar noi ne jucam cu racheta (in nisip?).

Ah, da si cica exista riscul sa fim considerati teroristi! Da, deja vad muncitorul roman frustrat cum face cocktailuri Molotov din tuica + saniuta + rom + Polar + Adria/American Cola (= Patrafox, Molotovul romanesc) si arunca in aer o Dacie 1310... daca vrea sa fie anarhist rau nenoroceste si un Logan! Sau cocalarul cum face cocktailuri Molotov din whisky cu Red Bull + "jmecherie", in sticla de Shvarovschi si cu fitil de "haur" si arunca in aer BMW-ul dusmanului. Si ca imn baga o manea anarhista! Terorism romanesc, auzi, se vede ca ne cunosc "bine"!

Facem ce facem si numa' tampenii facem... in loc sa ne vedem barna din fundul nostru, vedem praful de pe papucii altuia. Doar nu credeti ca am facut smecheria asta pentru noi si doar pentru noi. De fapt, eu cred ca nu am facut-o deloc pentru noi, ci ca sa asiguram o bariera, un fel de zona tampon pentru altii. Ca de obicei, ramanem calul de bataie si ne si mandrim! Eu zic ca ne-ar trebui o decoratie - o palarie in forma de con pe care sa scrie "SUCKER!" - cam ca in desenele cu Bugs Bunny.

Oh well, inca un motiv sa nu avem bani, sa creasca taxele, sa puna accize si pe apa minerala imediat (deh, bulele costa!... si te si baloneaza, deci trebuie consumate cu moderatie si accize), sa piteasca bani, sa gaseasca scuze si evident, sa se dea mari! Deci de asta mananc eu ciocolata mai scumpa (yeah, real junk food, huh?!).

No, ce sa mai zic, ca deja am folosit nu stiu cate zicatori ca sa imi exprim parerea. Bine ca exista butonul "Edit", in caz ca ma mai trece vreun gand. Pana atunci hai ca mai zic una, da' mai polisemantica asa, sa fie ciresica! Sper sa va prindeti!

Tara arde si baba (sau mosu') se scuteste! (cu anti-rachete si de tot!)

luni, 1 februarie 2010

Subtilitati...

... Si curiozitati! Nu, nu vor fi curiozitati de genul "stiati ca...". E mai mult un "va spun eu ca...!"... "si va intreb si pe voi daca...". Stiu, va puneti deja intrebari ("Ca... ce?! Daca... ce?!") dupa ce cititi ambiguitatile astea.

No, hai ca va povestesc! Stiu ca treaba cu campania electorala a trecut deja de mult, totul a fost savurat, fumat si ingropat si ne-am intors la programele plictisitoare de la TV care ne vorbesc doar de crime, furturi, intamplari stupide, in ce pozitie s-a mai fotografiat nu stiu ce vedetisma si cu ce isi mananca sandwisul "fat-free" de dimineata, cutremure prin Haiti, etc etc. Blah, bohohooooriiing! Nu tu o "vorba de duh" intepatoare, nu tu o persoana publica care sa mai plesneasca un copil, nu tu rumoare, nu tu scandal, nimic, nada, niet! Lumea e plictisitoare din nou, asa-i? Chiar si portocaliul, rosul si galbenul s-au dus de pe ziduri, usi de scari de bloc, autobuze, panouri.

Insa ceva nu s-a dus, se pare, si acesta va fi obiectul prin care doresc sa reinvii putin "nostalgia" decembrista de anul trecut.

Ce sa fie, ce sa fie? Va "racontez" acuma. Pe cand era marea valva electorala anul trecut, cum ma plimb eu catre casa, observ pe stalpi, cosuri de gunoi, peste tot in locuri publice, niste stickere! Stickere ce contineau imaginea unei mari personalitati romane, un citat al acestora si o bulina cu "Voteaza!". Interesant, mi-am zis, in prima faza, in care le-am vazut doar trecator si le-am bagat in seama la fel de trecator. Ma gandeam ca e o initiativa interesanta pentru a sprijini un proces public important.

Dar pe cat ma plimbam mai mult, varietatea ipostazelor crestea, si la fel si spiritul meu de observatie si interesul fata de initial presupusa "buna intentie". Si stau si ma uit! Si ma gandesc putin (nu trebuie sa te gandesti mult, sunt destul de evidente, eu initial am vazut cateva mai subtile si din nebagare de seama, dezinteres, graba nu le-am dibuit)!

Ok, bulina portocalie, cu scris violet... scrisul la fel de portocaliu, unde indeamna! Hmmm, o coincidenta poate! Apoi citesc cu mai mare atentie citatele (pe care le veti vedea in poze, nu va stric emotia descoperirii)! Okaaaaayyyy... ceva imi miroase a putred... cred ca a campanie putreda!

Eu sincer nu cred ca acele stickere sunt legale si ca fac (sau au facut, mai bine zis!) parte din campania oficiala. Cred ca ori sunt puse la decizia personala a unor fani, care au avut avantul activist de a sustine "portocala mecanica" prin mesaje subliminale (mai mult sau mai putin), ori sunt comandate la fel de subliminal de oficialii din partid!

In orice caz, ceea ce sporeste cel mai mult, in parerea mea, marsavia, este faptul ca se scot total din context vorbele celor mari, ele fiind adaptate in scopul unui atac nesimtit la adresa partidului oponent! Nu ma bag in discutii fara sfarsit de gen "care are dreptate si care nu", "care-i 'al bun si care-i 'al rau", pentru ca mie mi se pare ca oricum sunt "varza de Ciorogarla" amandoua! (cred ca e clar pana acuma ca vorbim de "portocale" si "rosii", nu?)

Ceea ce ma deranjeaza (pe langa faptul ca presupun ca sunt neoficiale si ilegale) e ca nu se duce o campanie demna, ci se foloseste principiul "sa moara capra vecinului!" sau "sa sapam groapa altuia, in orice fel" ca poate asa parem noi la suprafata; sau, fara proverbe si zicatori, sa taram pe cat putem de mult in noroi. Nu sa ne batem sustinandu-ne calitatile, ci desenand mii de sageti catre rahatul altuia.

Macar de ar fi gasit o cale originala si gandita de mintea lor de a face asta (nu ca asta ar face lucrurile mai "parfumate", dar zic si eu!). Dar nu, au folosit pana si cultura romana in salata de Ciorogarla! Au ales ce au vrut, au imbibat-o in sos de excremente (sa vorbim academic!), au condimentat-o subtil si ne-au servit-o! Pofta buna! (si sa va stea in gat de nu va prindeti de ce trebuie sa faceti!)

Inca mai am "bucuria" sa ma intalnesc cu aceste stickere prin Manastur, mai ales! Sunt pe aproape fiecare stalp sau cos de gunoi (in loc sa fie IN el) si vad ca nimeni nu prea le da jos. Vor fi in final spalate si dezlipite de intemperiile vremii. Observ insa ca prin centru nu mai sunt. Si tin minte ca parca le-am ginit si pe acolo, cand era vremea lor. Ce sa-i faci, "curatenia" nu ajunge la mai mult de 4 statii de centru, se pare...

Acuma, curiozitatea mea, ca tot vorbeam la inceput de ea: voi ati mai intalnit pe alte meleaguri astfel de "dubiosenii" marsave si publice? Preferabil orase mari, ca nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-a intreprins prin sate si comune... Sau Clujul a fost privilegiat si "onorat", poate din anumite "motive" (B to the O to the C!)?

Share a "don`t give a crap about political dignity" with me! Preety please? With a Ciorogarla salad on a top?

PS: Enjoy! :)