Reclama!

Da, este un moment publicitar! Insa nu o "reclamez" pe Bonux Maria, nici pe Mr. Proper, nici pe Saraca Mama...

Il promovez doar pe un bun prieten bucurestean de-al meu... care a facut o mica lista cu keywords-urile prin care publicul, sau mai bine zis o anumita "creanga" din "pomul" public a ajuns pe blogul sau. Asta ca sa vedeti prin ce "marvelieusitati" ajung unii la tine!

Hai ca deja de ras am facut prea multe figuri de stil! Pe principiul din strabuni "Unde dai si unde crapa!", va dau: VORBA LU' OLY!

PS: Am facut post-ul asta doar ca sa mai rad odata! :))

PS 2, adaugat ulterior: care stiti un gadget sau cum sa vaz si eu keywords-uri, lasati un comment. Ca tare sunt curioasa si eu sa vad prin ce vorbe divine ajung oamenii pe aici! :))

Un vers si-o nota

Pe principiul something old, something new, pana la urmatorul post de-al meu va ofer:

Un vers (sau mai multe...)

Despre ambitia cuiva de a face alt om din mine

da-ma la remaiat,
du-ma la intors, tese-ma din nou,
zugraveste-ma, pune-mi alt guler,
alta manseta, alt zbenghi,
da-mi alt numar la pantofi,
toaca-ma marunt
si umple-ma cu condimentele moralei tale,
impunge-ma cu o mie de sfaturi,
imprastie-ma in patru vanturi
si vei observa ca acolo unde cad
se umple locul de mine

(Lucian Avramescu)


... si-un cantec!

Poezia am gasit-o acum 2-3 ani si mi s-a parut geniala prin simplitate. Nu abureala, nu nenumarate metafore si figuri de stil, nu sute de pagini de critica si indecizie. Simplu. Si cu happy-end. Nu ca nu as aprecia maiestria marilor poeti, dar deseori frumos e cand zici putin, da' bine.

Cantecul, descoperit foarte recent. La fel, spunem nu tragismului epic si complicatiilor, atat de stil cat si de situatie. Putin soare se poate? (chiar daca afara ingheata sufletul in noi!)

Stiu ca poezia e poate profunda si melodia nu, stiu ca poezia provine dintr-un mediu si melodia dintr-altul, dar si ce daca? Ceva in mintea mea le-a legat, si ceva ce cred ca exista intr-adevar, simplitatea si happy-endul. Macar sa gandesc pozitiv inainte de examen, daca se poate sa nu fie la fel si dupa.

Post negandit mult, deci la fel de simplu, si gandit doar ca ceva cald cand afara e asa frig! Warm up, now!

Ce as fi daca as fi...

HA! Am fost provocata la "duel"! Georgi s-a trezit de pe pernuta ei moale de dimineata si i-a venit in capsorul ei blond... o chestie... destul de draguta, nu am ce zice! Si s-a gandit ea la mine dupa ce a finalizat acea chestie. S-a gandit sa-mi dea de lucru... sa faca un mind-building cu mine. Si eu, ca o fiinta aventuroasa ce sunt, am acceptat "duelul". Care de fapt e un nou joculet, foarte simpatic!

So, dupa modelul ei, ma pronunt: ce as fi daca as fi...

Un autor de carte: Dante (epileptic ca epileptic, dar l-o vazut pe dracu' si a primit bonus la oferta sa-l vaza si pe Sherif!)
Un personaj de carte: Marianne Engel (google it!)
Un loc În țară: Vf. Moldovanu (ca tot sunt cu capul in nori si am high hopes)
Un loc in lume: o insula cu o vegetatie luxurioasa sau un oras medieval
Flori: Zambile sau trandafiri de gradina
Un personaj de film: Amelie sau pustiul din "Pay it forward"... sau Chris din "What dreams may come"
Un personaj de desene: SCRAT!!! (se stieee!) sau vulturul din Bugs Bunny (oh, nonononono!)
O băutură : Must (bazine de must!!)
Ceva dulce: Ciocolată cu crema de caramel sau cu fructe in alcool :P~
Anotimp: Primavara spre vara, cand incepe sa miroasa a flori si cald (dar inca nu a trotuar/cauciuc incins si oameni asudati)
O chestie de îmbrăcat : Rochie in stil victorian, gen cum apar in "The Tudors" :X
O culoare: Violet violent sau visiniu intens
O jucărie : Teddy, primul ursulet, vai de plusul lui albastru deschis si de botul lui ros de caine si retricotat de mama :))
O meserie: Diplomat in tarile arabe (shock and awe!)
Dacă aș avea alt nume ar fi : Mercedesa, manca-ti-has!! Glumesc, binenteles... imi place mult Aida/ Alida... nu stiu de ce
O emoție : genul de fericire care iti deseneaza zambetul in fiecare dimineata, fara sa stii exact care e motivul
Dacă aș putea să mă schimb: as fi mai motivata, mai activa, mai putin lenesa, mai implicata in tot ce fac si as invata si mai mult (ce imi place, evident)!

So, this is it... acuma urmeaza sa dau si eu mai departe, si il aleg MAI ALES pe omulnegru, pentru ca observ ca in ultimul timp s-a cufundat in liniste si in lecturi academice obligatorii care ii pot dauna rau creativitatii. Si camaradul nu vrea asta, pentru ca ar fi o mare pierdere pentru lumea imaginarului si fanteziei, asa ca il cheama iar pe omulnegru la lumina si la joc. Si asa poate se mai destinde si el putin, si isi mai indreapta sira ca un toiag. :)

Dar asta nu inseamna ca limitez jocul. You all have the ball. Georgi cred ca asteapta cu bucurie blonda sa-i duceti "chestia" mai departe! Si eu fac lobby pentru ea... Georgi, you have my giving-of-a-crap! (daca ziceam "you have my crap" suna ciudat, nu?!)

Mare e gradina... si conectata la net!

Revin dupa o zi mortal de “distractiva” de citit materiale pseudo-academice referitoare la un viitor razboi stelar intre SUA, Turcia, Japonia si Polonia (!!!LOL!!!) . Cunoscatorii cunosc! Dupa o asemenea eutanasie a creativitatii, doresc sa va lovesc cu o eutanasie intelectuala.

Insa inainte, vreau sa va intreb ceva, in special pe cititoare. Vreau sa va ganditi bine si sa numarati de cate ori v-ati trezit cu un personaj (sau mai multe!) TOTAL necunoscut si dubios care va abordeaza pe mess. Nu il aveti in lista, nu puteti gandi intr-atat incat sa va dati seama de unde a cules ID-ul, probabil e dintr-o regiune la cel putin cateva sute de km de localitatea unde va duceti veacul, etc alte motive. Mai mult, mai are si un ID de va sta mintea in loc si vi se zbate un ochi, precum “doar_4u”, “pentrez_pasarica”, “x_sexosul” si alte variatiuni pe aceasta tema.

Mai mult, hai sa internationalizam situatia (ca tot sunt pe profil). De cate ori un oarecare “ahmed”, “mohamed”, “mubai” nu v-a facut urmatoarea propunere: “hi. I have (de obicei peste) 30 years and I'm from India/Pakistan/Turkey/alte tari in care barbatul v-ar iubi ca Ion pe Ana. I like you and want to marry and have kids. I have big house and many money. Do you have web or pic?”. Asta imaginati-vi-o intr-o engleza sodomizata si avand in fata imaginea unui barbat pe care nu il veti sesiza niciodata cu lumina stinsa (probabil doar dupa ce va mai ia un drept fundamental!). Eu personal sunt "norocoasa" si am o lista de ignorati (si ignoranti) plina (mi-am dorit mereu o camila roz care sa mearga numai pe nisip roz si nu mi-au putut oferi ceea ce aveam nevoie)!

Asa-i ca deja ne simtim speciale? Ar fi asa simplu, casa, bani, plaja, un cearceaf pe fata, un lant de picior si multe, multe alte surprize! (yay, emotia descoperirii!). Ce-ti poti dori mai mult! Eu chiar incep sa cred ca, fara voia mea, cineva mi-a facut profil pe "russian-brides.ru", si am sa ma trezesc curand cu o cutie in fata usii. Goala, pe marimea mea, cu tot cu timbru si taxe postale rezolvate. Good to go, just like fast-food! Radem, glumim, dar eu imi pun intrebari serioase!

Acum intorcandu-ne la oile noastre, la Ionii nostri moderni, va prezint si eu un reprezentant, zic eu, inca moderat. Dar totusi, demn. Pardon de limbaj (al lui! Si al lor!), eu doar incerc sa va arat ce se poarta mai nou in relatiile interumane!

Cu alte cuvinte, dansul, sa-i zicem byla_882008, sub numele de cod, ma abordase in mod repetat cu cateva zile inainte (naiba stie unde imi crescuse ID-ul ca sa il gaseasca el!). In racoroasa seara de vineri, decid sa vad ce e cu el si ce treaba are cu mine. Dupa ce imi dau seama ca da, intr-adevar, UN ALT CAZ de bagare in seama, ii spun frumos si civilizat “la revedere”. La care omul, probabil dupa ce a ascultat prea mult Macarron Chacarron, imi graieste:
"(11:04:29 PM) byla_882008: atunci fami si mie o felatzie
(11:04:51 PM) A: fa-ti singur ;)"... Deci clar, cautam, unde e, unde eeee - butonul de ignore!
Cand l-am gasit, fix inainte sa apas, omul recidiveaza, in mod spectaculos:
"(11:05:12 PM) byla_882008: nu pot k sunt ciung" - moment de perplexitate si ras amar (dar isteric!). Tragicomedia continua astfel, selectand the juicy parts (pentru ca mi-am dat seama ca un asemenea specimen trebuie cautat de oua - metaforic vorbind!):

11:12:57 PM) A.: bai, tu esti monument de perle
11:13:09 PM) byla_882008: de ce draga
(11:13:36 PM) A.: pentru ca numai porcarii ai in cap, si la fel si scrii
(11:13:59 PM) byla_882008: ink nu ma cunosti si in realitate sa vezi ce baiat sunt eu
(11:14:58 PM) A.: mai, nu tin sa te cunosc... dar serios, tampeniile cu care vii sunt de cel mai prost gust posibil... si cu faza cu felatia si faptul ca ai fi ciung (adica fara mana!) ti-ai dat cu firma in cap
(11:18:09 PM) A.: explica-mi tu tehnic... sa vad ce legatura are cu mana
(11:18:38 PM) byla_882008: felatzia inseamna laba pe care o fac baetzi ku mana (FAIL!!! n.a.)
(11:19:06 PM) A.: eu zic sa dai un google
(11:19:16 PM) byla_882008: adik
11:21:05 PM) A.: ma, tu cati ai?
(11:21:15 PM) byla_882008: 21 tu
(11:22:11 PM) A.: bai, si eu... dar totusi, da google-ul ala.. iti va fi de folos
(11:24:20 PM) byla_882008: tu catzi ani ai ma
(11:24:41 PM) A.: ti-am zis deja
(11:25:03 PM) byla_882008: nu vad decat un 21 scris de mine (FAIL 2! n.a. 2)
(11:25:13 PM) A.: =))) cred ca glumesti
(11:25:37 PM) byla_882008: nu glumesc
(11:25:41 PM) byla_882008: k nam de ce
(11:25:52 PM) A.: uita-te mah sub ce ai scris
(11:26:01 PM) A.: primele 3 cuvinte
(11:26:22 PM) byla_882008: akolo unde scrie bai si eu
(11:26:25 PM) A.: da

(11:52:50 PM) A.: eu cred ca acuma tu faci misto
(11:53:01 PM) byla_882008: nu fac vb serios
(11:53:16 PM) byla_882008: nici telefon nu am ca nu stiu sa umblu cu ele
(11:53:39 PM) byla_882008: am luat odata un telefon in mana si ma corentat (aici cica glumea, dar eu am dubii serioase!)

(11:59:16 PM) A.: eu am o impresie ca tu esti troll
(11:59:32 PM) byla_882008: ce mai e si ala troll
(12:00:11 AM) byla_882008: mai facut curios ce e troll
(12:00:32 AM) A.: unu` care se da prost ca sa faca misto (atentie ca vine!)
(12:00:49 AM) byla_882008: si par eu dala
(12:01:30 AM) Anca: cam da
(12:01:38 AM) byla_882008: nas crede
(12:02:07 AM) byla_882008: daca eram dala nu mai eram pe mess (yeah, here it is, strikeee 3, and you're OUT!!! chiar nu se da prost, a recunoscut pe fata omul!)
(12:09:31 AM) A.: wow, chiar NU esti troll
(12:09:35 AM) A.: incredibil
(12:10:13 AM) byla_882008: sunt troll sau nu zi
(12:10:37 AM) A.: as vrea sa fii, dar observ tot mai mult ca nu
(12:10:52 AM) byla_882008: ai vrea tu dar nu vrea statul
(12:11:20 AM) byla_882008: tu nu vezi ce baiat finutz sunt eu (a fi orb e o binecuvantare!)

(12:23:39 AM) byla_882008: vroiam satzi dau un numar
(12:23:45 AM) byla_882008: potzi sal duci
(12:23:52 AM) A.: pt ce?
(12:24:16 AM) byla_882008: e un baiat de bani gata dak ii zici sa va intanlitzi vine la tine akolo
(12:24:27 AM) byla_882008: are bani multzi are masina (lasa ca noi ii avem pe "ahmed" si "muhamadu'")
(12:24:53 AM) A.: :))) mersi dar nu mersi
(12:25:07 AM) byla_882008: nu vrei sa ai si tu masina
(12:25:14 AM) byla_882008: are mbw (mohamed are camila X500, cu 4*4 si air-hump! OWNED!!!)
(12:25:31 AM) A.: nu
2:43:54 AM) byla_882008: aha
(12:43:57 AM) byla_882008: in fine
(12:45:48 AM) byla_882008: 0729******
(12:45:56 AM) byla_882008: asta e numarul meu
(12:46:19 AM) A.: bine
(12:46:26 AM) A.: sa-ti traiasca si sa nu te curenteze!

Okay, de obicei personale necunoscute si cu id-uri dubioase primesc ignore de la primul "buna, ai web/pic/hi5". In seara aia m-am simtit binevoitoare si am decis sa vad intai daca nu cunosc persoana (intamplator, mai cunosc persoane cu porecla Bila). Ignore-ul, dupa cum v-am spus, urma sa urmeze (!) dupa replica de excelenta. A urmat la sfarsitul serii though.

Acuma, mai in gluma mai in serios. Mie imi e greu sa cred ca exista oameni atat de ignoranti si self-absorbed. Aparte de primele 3 replici care reprezinta mojicie si prostie, ma uit la restul conversatiei si ma intreb: e chiar pe bune? Asta-i trendul acum? Aparte si de bucata cu telefonul, despre care mi-a zis ulterior ca glumea, tot restul e SERIOS! Am ramas de cateva ori in cumpana gandirii si incercam sa imi zic ca naaaah, sigur de fapt facem misto unul de altul, ca s-o fi plictisind si el vineri seara si si-o gasit de lucru. Dar apoi am verificat hi5-ul (da, eram PRECISA! ca avea hi5), si am realizat cu surprindere (negativa) ca nu, chiar nu era troll, precum speram! Omu nu minte, si nici rubrica de "favourite books: ce sunt alea?".

Pe de o parte, asta face lucrurile mai comice, dar pe de alta e urat. Rau urat! Urat rau! They don't give a crap, and I shouldn't either! Dar e tragic! In orice caz, nu v-o taia capul sa hartuiti omul, nu?! Ca poate si-o trimite amicul cu "MBW"-ul la mine si nu am timp sa imi chem armata de russian-brides friends!

Post cam lung, dar supravietuiti! :P

Becoming a playaaa

Am revenit din nou (pleonasm!?) in miez de noapce cu ceva proaspat de citit pana ma trezesc eu pe la 2-3 dupa amiaza. Din nou fara chef de invatat, in loc sa citesc ce ar trebui, citesc ce imi place. Printre altele, un post de pe blogul Oanei (salutari ardjelene ei, daca ma mai tine minte!).

Si m-am gandit ca si eu am postat joculete de gen, la care am primit si raspuns, si asta mi-a facut mare placere. Acuma aleg sa intru si eu in joc, sa fiu un "playa" (unu' cool, nu oricum!).

So, here I am: subiect: primele cadouri cu totul neasteptate; primele pentru ca nu vreau sa categorisesc prea tare si sa omit momentele. The more, the merrier, nu?

So, in ordine cronologica: primul buchet de flori, mare si frumos, ce statea impunator pe masa din sufragerie, neobservat la ora 3 dimineata, cand am ajuns acasa dintr-o calatorie de 2 saptamani in Suedia (adevarul e ca dupa 3 zile de drum, incontinuu, nu as fi observat nici daca aruncai cu un rahat in flacari dupa mine). Parintii imi indica fiintele inflorite din vaza si ma intreaba de provenienta lor. Eu stau, tuta, simtindu-ma ca la "Vrei sa fii miliardar?", si incerc sa ghicesc (abordand variante la fel de tute ca mine, in acel moment): tata? (strike one, era acolo, de ce m-ar intreba de un buchet adus de el?!), bunicii? (strike 2, din nou, DE CE?!, nu era ziua mea!), matusa (strike 3, cu WTF-ul de rigoare!). Pierzandu-mi astfel cele 3 sanse, intreb publicul (adica parintii), care imi ofera raspunsul corect (haha! nu vi-l zic! :P). Dar va zic ca senzatia era o combinatie intre DAA?!, IOI, AWW, Yay!, Hihi tamp, Wohoo!. Nu pentru ca nu as putea descrie in cuvinte, dar cam asta am zis si simtit atunci (3 dimineata, 3 zile, 3000 km, remember! - si vad ca cifra 3 chiar devine un laitmotiv, interesant!)

Urmatoarele cadouri sunt primite de Craciun, in 2 ani consecutivi, de la 2 persoane. Cu una dintre ele am petrecut atat Craciunul acesta cat si cel de anul trecut, in aceeasi atmosfera de brad decorat cu jucarioare din lemn, vin fiert si bunataturi dulci si delicioase! Anul trecut m-a surprins cu un cadou total neasteptat, si mai neasteptata cred ca mi-a parut intentia ei (da, e o EA!). Cand m-am asezat si mi-a zis ca "Am un cadou pentru tine, sper sa iti placa!", am ramas perplexa (adica de ce, ce am facut sa merit?!). Apoi am avut ochi umezi si zambetul tamp care ma caracterizeaza in astfel de momente (si atitudinea vulturului din Bugs Bunny - oh, no, no, no, no!).

Anul asta (trecut deja, intelegeti voi), am rugat-o sa nu mai imi dea cadou, pentru ca eu am fost o ignoranta si o leftera si nu i-am luat nimic (coada intre picioare, privire indreptata perpendicular pe podea, zise comandantul bunului simt!). A acceptat. Ca atunci cand ma duc la ea in seara de Ajun (leru-i ler!) sa aflu ca totusi, are ceva pentru mine, afara de prajiturele si ceai (yummy!) (comandantul urla, si apare si picatura in coltul drept al fruntii, specifica anime-urilor). Ambele cadouri au fost bestiale, irelevant ce erau.

Al doilea cadou total neasteptat de anul asta l-am primit pe la ora 3 noaptea (!!!), inainte sa ma indrept catre cuibul meu. Mi-a fost inmanat subtil si delicat si nu l-am observat cu aceeasi ignoranta cretina care apare exact cand ar trebui sa ma port dragut si elegant. Cand circuitele au cuplat, au reaparut ochii umezi, vulturul si comandantul. Dar pe comandant l-am pus pe "low volume" sa nu strice momentul (mai mult decat l-a stricat nerd-nessul meu!)

Bottom line: am mai scris eu intr-un post anterior despre bucuria pe care o simt cand imi aduce cineva la o intrevedere ceva bun; no, situatiile prezentate mai sunt din nou "creatoare de bucurie", insa si mai mare. Irelevante obiectele si persoanele (care oricum se recunosc singure), extrem de relevant gestul (I`m a sucker for it!), al carui efect a fost cu atat mai mare cu cat a fost total neasteptat. Tot ce pot sa spun e "multumesc!" si "I`ll make it up!".

Sper ca nu a fost prea lung. This is a "TOTALLY give-a-crap!" one. Pasez "subiectul pacii"? Pasez! Si nu oricand, ci la ora magica! :D

Dimineata si zi buna sa fie, ca tat e sambata!

Cromatica ludica

Cand rosu e negru si negru e fum
Si din rosu aprins ramane doar scrum
Si cand scrumul cel negru acoper-un drum
Se stinge si rosul, si negrul din scrum
Se pierde si ros(t)ul in fumul din drum
Se pierde si drumul in negrul de scrum.

(random thinking...)

Macaroane... in zori de zi!

Nu vreau sa stric atmosfera draguta si calda a ultimului post, dar mi-am amintit de un (non)material care s-ar potrivi cu tema abordata (subramura: "don'ts" in music). Oarecum. Sfidez iar regulile, pentru ca personajul si emanatia lui nu sunt "d'ale noastre" (dar ma astept la un cover romanesc de succes in orice moment). Dar inainte de toate, critica artistica...

Urmatorul personaj, "artist" isi spune (si mi se pare ca el chiar crede in asta), este un specimen galant, cu deosebit de mult bun gust si rafinament - e prima specie de hibrid om-gorila lansata pe piata muzicala, avand un deosebit succes, se pare.

Si nu doar... emana sunete ce ar trebui sa se lege intr-o oarecare armonie, dar si danseaza. Miscarile lui redefinesc notiunea de dans, instituind chiar un nou stil - stilul "UGA!", ce imbina influente din ritualul de imperechere al gorilelor cu dansurile nuptiale ale primilor Australopiteci. Desavarsit. Sau aproape. Lipseste maciuca.

Vestimentatia? De o calitate plastica desavarsita. La propriu. Simbolizeaza trecerea de la blana la o forma artificiala de piele (efectele hibridizarii). Si admiratia eterna pentru echipa Steaua, dovada fiind modelul rosu-albastru in patratele, acoperit de un strat stralucitor de lac (sau plastic laminat), pentru o culoare ce dureaza. Pentru ca merita!

Dar NIMIC (serios, NIMIC!) nu se compara cu poezia versurilor, de o profunzime eminesciana, rostite intr-o engleza shakespeariana sublima. Nici nu pot sa zic mare lucru, ATAT de profunda este. (Nici el, de altfel!)

Poate il stiti deja (pentru unii va fi un oldie, ascultat de atatea ori cu fervoare cand parintii sau prietenii erau plecati de acasa... sunt sigura ca unii au si postere ascunse pe interiorul usilor dulapului si deseori danseaza in fata oglinzii cu perechea preferata de ochelari stil "musca", imaginandu-si ca sunt EL), poate nu (pentru altii va fi o "revelatie"), dar eu vi-l ofer oricum! Iata-l, metafizicul! Gaura la macaroana!



Credeti ca am exagerat? Ma bucur! Credeti ca l-am supraevaluat putin? Eu cred ca asta e cel mai mare "don't give a shit/crap/fuck/rat's ass/monkey's ass/flying horse,etc" referitor la muzica si bun gust pe care l-am vazut in ultimul timp. Don't you? De fapt, dau o ciocolata celui/celei care imi transcrie versurile la treaba asta! Pe bune, pe onoare de cercetas!

PS: Ii multumesc pe aceasta cale Luizei, pentru ca mi-a imbogatit (in)cultura (a)muzicala cu aceasta emanatie tocmai de ziua mea :D.

PS2: Joculetul din postul anterior, e inca valabil, pentru cei ce nu au reactionat inca... si care, sper, mai pot reactiona dupa fenomenul asta. Imi cer scuze de v-am stricat corola de minuni!

Lucruri mici, mici si foarte mici...

Am un mic joc pentru voi! Da, stiu e putin desprins de subiectul major al blogului, dar hai sa nu ne limitam! Si da, stiu ca apare foarte rapid dupa primul, dar daca o lasam pe maine sigur imi pierdeam ideile si inspiratia.

So... mi-a venit o idee, in timp ce (vorba vine) eram "into the Matrix" (adica studiam)... de fapt nu prea eram acolo - daca mi-a venit in minte treaba ce v-o voi povesti, e clar ca nu imi statea mintea la invatat (finante, "yay!"). De fapt, ca sa fiu sincera de tot, eram in pat cu pisica si ma gandeam la orice si nimic.

Si din orice si nimic s-a aprins o scanteie, o idee (am facut si rima). Pe cand ma gandeam ce frumos si fara griji toarce pisica, si ce multumita pare, mi-a venit in minte urmatoarea chestie: oare care e cel mai simplu lucru care ne poate face sa ne simtim multumiti, sau, de ce nu, oarescum fericiti.

"Cand luam salariul!"... nah, mai tai-o! Mai simplu! "Cand e soare afara!" Ne apropiem, dar SI mai la baza! Ok, ca sa nu dau mii de exemple de gen, din aproape in aproape, uite la ce m-am gandit: cel mai simplu lucru - dus pana la simturile noastre de baza. Incercati sa va ganditi care e cel mai mic lucru care va provoaca o mica, dar esentiala placere si care va da o senzatie de bine... si de ce. Faceti un exercitiu de imaginatie si constientizare de sine si reduceti totul la cel mai mic lucru care va poate face placere. Am sa incep eu, insa inainte, o scurta metodologie:

Initial m-am gandit la 3 chestii, apoi am analizat si mai in profunzime, si am gasit mult mai multe si m-am gandit la 5. Dar apoi, am "recugetat" si am ajuns la ideea unei clasificari (ca tot sunt in tema cu invatatul... si pentru ca ideile mi se pareau destul de importante pentru a nu le scrie, asa ca am gasit o portita de a le scrie pe toate :D). Criteriile sunt, deci, urmatoarele: lucruri simple pe care ti le poti oferi TU INSUTI/INSATI; lucruri simple care sunt CONDITIONATE de alti factori; lucruri simple ce ti le pot oferi CEILALTI din jurul tau.

In final, regula e asa: 3 din fiecare categorie, adica trebuie sa gasiti 9 cele mai simple lucruri care va fac happy-happy, joy-joy!

So, sa trecem la subiect:

1. cand imi gasesc pozitia PERFECTA in pat inainte sa adorm (pentru ca atunci ma pot relaxa complet)

cand trag adanc aer in piept si apoi il las sa iasa incet, incet (pentru ca simt ca parca ma ridic)

cand ma intind si scot un sunet strident (pentru ca ma umple de energie)

2. cand imi dau jos claparii dupa o zi de schi (simt ca ma voi desprinde de pamant ca un balon cu heliu) (conditionat de anotimp)

cand mi-e pofta de ceva si pot sa imi procur EXACT acel ceva (e un rasfat al simturilor gustative) (conditionat de bani, disponibilitatea acelui ceva si lene)

cand simt miros de cafea proaspat macinata sau paine proaspat scoasa din cuptor (2 dintre cele mai placute miasme EVER!) (conditionat de loc)

3. cand ma trezesc cu un gand bun (si neasteptat) in fereastra de messenger sau pe telefon

cand cineva de langa mine (prieteni, colegi, apropiati) se apuca din reflex sa se joace in parul meu

cand cineva (idem mai sus) se gandeste sa imi aduca, cand ne intalnim, ceva bun (o bucata de ciocolata, un fruct, orice)

Eu v-am dat exemplul, acuma astept un micut feedback. N-o fi asa greu sa va desprindeti de stres si de lucrurile mari si importante pentru a va aminti putin de lucrurile alea mici pe care probabil deseori nici nu le mai observati. Puneti imaginatia la flotari, aduceti-va aminte de ce va placea cand nu aveati griji/munca/examene pe cap, reduceti cat puteti din nevoi, pretentii si vedeti cu ce ramaneti!

Spor si... Yes, I do give a crap about little, sweet things. Do you?

Geneza

And I said, let there be blog! Si la ora exacta si magica - 3:00 (sper sa fie sub un semn bun) s-a nascut blogul... meu. Sau, in fine, primul post.

Citesc regulat cateva specimene din aceasta noua gaselnita a tehnologiei, foarte populara observ, insa de multe ori m-am gandit ca nu stiu ce as putea scrie atat de interesant si frecvent incat chiar sa imi fac un blog. Dar ma bazez pe ideea ca, fiind al meu, pot mereu sa corectez, imbunatatesc, sterg orice post care mi se va parea prost, nepotrivit, slab la un moment dat (probabil va fi si cazul acestui prim post...). Si uite asa a venit curajul (si plictiseala) si a aparut "asta mic".

Tema? Exact ce scrie in titlu... de fapt voiam sa fie Give-a-shit, dar se pare ca cineva mi-a luat-o inainte, darn! Asa ca am ramas eu cu cumintele "crap", poate mai potrivit pentru o domnisoara (vorba vine!).

But... why? oh why? Ei, povestea a inceput asa. Intr-o zi, pe cand mergeam acasa la casuta mea din Manastur, pe cand treceam strada dinspre statia Pritax catre eterna-in constructie-catedrala ortodoxa mi-a venit urmatorul gand: "Oare de cand se tot chinuie sa termine biserica asta? Pana se hotarasc sa mai lucreze la ea tot ce s-a construit va fi deja perisat cumva (bine, poate nu am folosit tocmai termenul "perisat", dar incerc si eu sa fac lucrurile mai interesante). They don't give a shit!"

Si mi-am dat seama. O revelatie! Am inventat un nou stil arhitectural! (care de fapt nici nu e nou, exista de atata timp, neobservat, "nevalorificat"!). Noi romanii, etern inovatori, etern artisti! Am inventat stilul "don't give a shit!". Because we just don't! Dar stati, nu imi sariti in cap, sau nu ma imbratisati! Departe de mine filosofiile mizantrope referitoare la natia romana, de gen "Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul", "Romania e de rahat" & Co. Nu, nu prea sunt fana acestor idei, dar asta e alta discutie...

Ideea e ca m-am gandit apoi mai mult si mi-am dat seama ca acest "trend", aceasta "miscare"... aculturala i-as zice (mai astept idei)... se extinde dincolo de arhitectura, in multe aspecte din viata cotidiana: atitudini, moduri de a conduce, vestimentatie, limbaj, etc etc etc. Probabil am sa ma gandesc la fiecare aspect si am sa il descriu cat de in detaliu pot si ma lasa imaginatia.

Da, cred ca suntem caracterizati de acest stil, care ne influenteaza si ne deseneaza foarte mult din realitatea inconjuratoare... dar care, cred si sper eu, nu ne conduce. INCA! Deci, drept urmare si in consecinta, blogul meu... unde voi expune (cu succes sper!) cazuri de "give a shit" sau "don`t give a shit".

Si va intreb... do you? or do you not... and why? and how? si alte intrebari absurde care nu au nici o legatura practica cu ce facem zi de zi si care probabil nu ne vor ajuta cu nimic practic. Dar poate ne pun mintea la sport, poate ne mai lasam din cand in cand imaginatia sa debordeze bolnavicios sau util.

E 3:34, si daca o mai lungesc simt ca propozitiile nu se vor mai tine de mana, de semnele de punctuatie, de logica, sau de mine. Vedeti, deja se intampla... deci, o inchei aici, cu promisiunea unor fotografii ale stilului arhitectural "made in Ro" si a unui comentariu (a)literar si (a)critic pe masura.

So... do you? or do you not...?