Când totul e întunecat și afară plouă deprimant, și observi că nici apă curentă nu ai pentru că RAVJ-ul e depășit de o banală ploaie de vară... să știi că nu e totul pierdut. Poți fii, totuși, fericit. Precum momârlanul... Și dacă chiar și momârlanul poate fi fericit...
duminică, 1 august 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Starea momarlanului este aceasta permanenta fericire. El nu stie ce-i tristetea, supararea... El nu gandeste, de-aia nu simte. :)) Decat durerea, cred, da'-i trece repede.:)
@ QED: OOO, dar mai e o stare! Aia de extaz cand alearga cu coasa dupa unul si altul:)) Pentru starea aia cred ca traiesc ei. :))
Mai avem si Românaşul vesel, La Momo :d
Trimiteți un comentariu