Sara bună, am zis! Și a dracului de călduroasă!
Și că tot vorbeam de căldură, acum vreo două seri m-am băgat și eu pe www.realitatea.net să mai citesc o știre, două - curioasă fiind de ediția 2010 a festivalului „Vine valu, îmi ia calu”, susținută cu succes (ca în fiecare an) în zonele sudice; sau de eventualele noi taxe; sau dacă nu cumva între timp cineva a încercat să-l asasineze pe Boc cu o machetă a Coloanei Infinitului (vezi cazul Berlusconi). Dar nu... nimic despre asemenea subiecte.
În schimb 90% din articole discutau noua moarte fascinantă și demnă de ratinguri maxime de audiență. Evident, vorbesc (si eu!) despre Mădălina Manole... sau M.M. Mă, ce să zic, fata care cânta pe când eram noi plozi mici și proști (unii dintre noi... mici)„fată dragă, nu fii tristă, fiindcă e păcat” (isnt it ironic?!) s-a răzgandit. Și a decis să încerce orgasmul decisiv. Și i-a și reușit. Na, asta e, vreme vine, vreme trece. Să se hodinească în pace acuma, dacă până acum nu a reușit.
Dar, pentru mass-media, sinuciderea ei a fost fresh-meat! Până au îngropat-o, a vuit media mai ceva ca vuvuzelele la cupa mondială. Pe site-ul mai sus menționat am găsit cel puțin 10 articole privind moartea, înmormântarea, copycats M.M. (probabil ca un fel de omagiu, puteau cred totuși sa facă un flash mob, era mai drăguț), imoralitatea jurnaliștilor care au pus pe tavă manualul cu instrucțiuni - Suicide for dummies - doze, cantități, substanțe, reușită garantată (buy one, get one free!), etc.
Dar cel mai mult m-au distrat 2 articole. Unul vorbea despre cum, BRUSC, s-au golit rafturile de cd-urile M.M. Ca să vezi, după atâta ascultat de Gutză, Copii minune ai metalelor prețioase și ai mezelurilor, românul și-a adus aminte de fata cu părul de foc. Ca să vezi, ce profitabilă e moartea asta, mai ales dacă e și făcută cumva mai scandalos și șocant! Jalnic, sau cum spune americanul cool - lame!
Al doilea articol deja se băga în chestii mai profunde și filosofice: opinia Bisericii referitoare la înmormântarea sinucigașilor, și de ce numai aiă care sunt (sau au fost, mai bine zis!) absolvenți ai promoțiilor de la Zam sau Spitalul 9 pot beneficia de una „legală”. Ete fâs! Hai să redezbatem probleme deja de mult apuse și cărora oricum nu li se va găsi prea curând un rezultat! Spațiul trebuie ocupat, ratingul trebuie pompat!
Moartea M.M. pare că a fost al doilea mare eveniment după moartea M.J. și Elodia. Putem chiar face o paralelă între primii doi: amândoi au murit din cauza pastilelor (sau aproape!), amândoi erau deprimați, jurnaliștii sunt de căcat iar, chiar și post mortem! Sugerez, cu riscul de a mă repeta, un flash mob M.M. în gară, mall sau în mijlocul traficului! Nu vă uitați egării stil 90s și peruca de un roșu apocaliptic (TM Luisa)! Sau poate o ședință de o zi pentru omagii și jelire. Și un weekend MTV cu viața ei - M is for Mădă!
Și sincer, nu m-aș mira, ca peste o saptămână, după cum zicea o cunoștință, să apară pe OTV investigații profund intelectuale care să demonstreze că, precum Elodia, M.M. nu a murit! (după un vers de la Coldplay - ”those who are dead are not dead/ They are just living in my head!. Deh, alți „absolvenți” care, spre bucuria lor, vor avea parte de o înmormântare ca la carte... măcar ei!)
Opinia personală - apa trece, pietrele rămân. Adică, da, ok, am schimbat puțin agenda, dar hai să ne întoarcem la Dunărea noastră revărsată, la circul politic și la crimele cu toporișca din cătune. Să nu ne dezobișnuim, totuși, am auzit ca nu e bine să schimbi prea des șamponul de spălat creierul.
Fruntea sus și împreuna să zâmbim! Și îmi doresc ca ăsta să fie ultimul post despre treaba asta!
PS: Am văzut un film tare fain azi, dar nu vă spun încă despre el! :P poate mâine, poimâne!
2 comentarii:
Cred ca mai mult s-a vorbit de M.M. pentru ca era autohton si se puteau face speculatii cu duiumul. Mai cred ca e oribil ce se i9ntampla, dar stiu ca interesul presei este sa-si vanda stirile cat mai mult posibil. Asta este peste tot in lume, nu-i ceva tipic romanesc. Noi am luat lectii de la vestici si-am ajuns sa ne depasim maestrii. :)
cred ca trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca moartea vinde. si se pare ca moartea unuia vinde mai mult decat moartea a mai multi. Parca de avionul polonez au vorbit doar vreo saptamana. :)) si in legatura cu depasirea maestrilor, unele jurnale par ca sunt niste Frankensteini, dupa parerea mea. Sau The Adams Family of news!
Trimiteți un comentariu