Cine se scoala de dimineata e bratara de aur

Noh, hai noroc si bine v-am gasit. De-acum incolo, din cand in cand, o sa va oripilez cu scriitura mea; in urma fuzionarii sub egida Vorba lu' Crap, blogul meu si-al Ancai au devenit surori (cred ca blog e feminin, nu?) asa ca o sa dau cu pixu` pe-aici ori de cate ori o sa am ceva de zis. Nu-s prea dus la biserica, scriu grafic, ma enervez repede si nu-mi convine nimic. Think porcusorul isteric :)
Daca vreti sa cititi mai mult, aruncati cu clicku` aici sau culegeti-ma din blogroll.
Asa, acum c-am trecut de prezentare, sa-ncepem cu tema de azi: cine dracu' a scos din preputzu' gandirii maretele maxime si "cujetari" populare din infinita, bogata, daco-romano-slavica limba romana? Zau asa, unele sunt mai aberante decat religia, si nu multe lucruri pe lumea asta sunt mai aberante decat religia.
Sa va dau un exemplu: cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Pe dracu! Din proprie experienta de navetist muncitor pe plantatie, va zic SIGUR ca cine se scoala de dimineata e obosit si nervos toata ziua, face cearcane, probleme cu stomacul, oboseala cronica si alte minuni ale lumii moderne. Singurul strop de adevar din "cine se scoala de dimineata, departe ajunge" e legat strict de coordonatele geografice; cine se scoala de dimineata, ajunge la munca; eu intamplator muncesc la 20 de kilometri de casa, deci am putea spune ca ajung departe. Cred, de fapt, ca marii maestri ai gandirii populare asta aveau in cap cand au scos gogomania. Cine se scoala de dimineata, departe ajunge: la camp, la targ, la castelu' grofului cu jalba'n protap, toate acestea fiind locatii greu accesibile daca nu vroiai sa te prinda noaptea pe drumu` de`ntoarcere si sa te jefuiasca Pintea, Petrache Poenaru, Terente, Mailat sau cine naiba se mai ocupa cu talharii si jafuri armate in vremurile alea. Asadar, te sculai devreme ca sa ai timp sa le faci pe toate si sa ajungi departe. Propunerea mea pentru un update la vorba cu pricina este "cine se scoala de dimineata se culca la loc" sau "cine se scoala moderat de devreme, pe la un 9-10 asa, ia firobuzu' pana la capat de linie si departe ajunge".
O alta zicala total aberanta este "cine sapa groapa altuia cade singur in ea". Pai asta e o gogomanie majora, fratilor; cat de tampit sa fii sa cazi in groapa pe care ai sapat-o? Numa' Dorel cand e imbibat cu Unirea ar fi in stare sa cada intr-o groapa proaspat sapata. Da' un om capabil, cand sapa o groapa, isi ia toate masurile de protectia muncii, zic. Si, cum adica, groapa ALTUIA? Cine, in tara asta, face ceva, ORICE, pentru altul? Chiar si o groapa? Cu exceptia groparului de la tzintirim, care e platit pentru asta, nimeni nu sapa de bunavoie o groapa pentru altu'...mai ales avand in vedere riscul crescut de a cadea singur in ea, dupa cum intelept avertizeaza sus-amintita zicala.
Si astea sunt doar doua exemple...deci, ca sa va fac o aroganta, va lansez o provocare: gasiti si voi maxime, proverbe, cugetari cretine si comentati-le literar-artistic intru hazul tuturor. Cea mai haioasa explicatie castiga - multa stima.
Asadar si prin urmare, si-acestea fiind spuse, v-am pupat pe portofele, si s-auzim de bine!

Epopeea-chin a unei noi colaborări!

Howdie do! What`s new pussycat? Vă zic, eu, o alianță stelară Ardeal-Moldova-București. Ardealul cred că știți deja cine îl reprezintă (eu, aka mâtza hipioată și toate celelalte personalități/voci), iar reprezentatul ultimelor două este Oly, Marele Alb (și Creț), sușîvean de orijîne, strămutat ca în baladă, pe plaiurile lu' Moș Bucur.

Noi ne cam știm, așe, de ceva anișori, de când eram amÂndoi copii TRV și ne contraziceam pe mIRC dacă Dani Filth este sau nu „fake and gay”. El mereu zicea că DAAAAAAA, eu că NU, așa că inițial sărisem unul la gâtul celuilalt. Între timp l-am convins totuși că pacea și prietenia sunt Calea, i-am trimis o floare multicoloră prin DC, am ascultat un Lennon și niște Joplin și am devenit prechini! Buni încă, și de durată!

Și acum 2 seri, discutând iar mult, ca în vremurile bune, și râzând cretin ca și cum am fi fost mai fumați ca un negru pe „plantație”, am pus-o... la cale. Și nu oricum, ci sub influența lu' Haru' Cocalaru'.

În continuare voi lăsa misterul să se dezlege în fața voastră, fără să strivim însă corola de minuni (încă!). Va fi un post mai lung, cel puțin ca organizare în pagină. Dar ținând cont că nu scriu chiar în fiecare zi, puteți să citiți oțâră, să mai păstrați pe mai târziu... vedeți voi!

Menționez că am simțit că mă prinde Învierea 2011 până am cules și aranjat odiseea. Mai ales că exact atunci când am vrut să dau PUBLICARE a dat Blogspot eroare! Și partea de încheiere a trebuit să o rescriu și să rearanjez totul, pentru că, Doamne-feri, să se fi salvat frumos și integral! De ce să nu simt că îmi pușcă circuitele! Anyway, până la urmă am izbândit...

Mai menționez că am scris și primul post pe Vorba. Povestea sectei bătrâneilor guralivi, check it out!

No, cadeeeee, dă-te băh, că cadeee....

Ouverture:

Oly:

lllalalalalalalaa... bored... entertain me! :P

Anca:

Foaie verde băț, n-ai de lucru, fă-ți!

Foaie verde Marceluș, mai bine du-te la duș!

Oly:

=)) Foaie agurubidudă, nu mă duc că apa-i udă!

Anca:

Udă-i apa, mergi cu sapa!

Oly:

Nu mă duc, că-mi cade mapa!

Anca:

Îți cade un drac, taci că te trimit pe Feleac!

Oly:

Nu mă duc, că dealu-i mare și nu vreau să fac mișcare!

Anca:

Lenea-i mare, gându-ți stă doar la mâncare!

Intriga:

Oly:

Uite, facem un New Deal: un safari la un kil,

Și mă duc și pe Feleac și îl urc din crac în crac!

Anca:

Foaie verde mac, să-ți pui pofta în copac!

Oly:

Anca, eu iți dau o veste:

Frunză verde ca-n poveste, Marcel prizonier îmi este.

Și de nu-mi dai un safari, i-l trimit lu` Mata Hari!

Anca:

Hai să-ți fac eu un New Deal...

Văd că ești poet cam mare,

Hai la o colaborare,

Facem poezii la kil!

Oly:

Frunzuliță de copac,

Dacă m-am nascut poet,

Eu colaborez cu drag,

Da` tre' să tăiem bilet!

Anca:

Tăiem tot, tăiem și craca,

Facem bani, fugim cu barca!

Și că tot suntem chiar buni,

Faci și tu un post pe luni.

Începi săptămâna bine,

Săptămâna bună vine!

Desfășurarea acțiunii și punctul culminant! (2 în 1, la ofertă!)

Oly:

Eu mi-aș face, dară vezi? Blogu' meu nu-i chiar cum crezi,

Nu pot pune poezie, că îmi scade reitingu`,

Și toti ce citesc, se știe, vor numai politicu`...

Anca:

Să-și deschidă mințile, să se dea cu hințile...

Că nu tot este serios, nici nu tre`să fii politicos...

Și-oricum nu ai scris tot timpul, ai făcut politică cu schimbul!

Așa că facem o uniune? Mai ca UE, mai pe bune?

Oly:

Dacă vrei și crezi că ține,

Eu postez pe blog la tine,

Numa` ca să am și spor, tre' să fiu coautor!

Anca:

Te fac și co-autor, dacă crezi c-așa ai spor...

Putem face și cu schimbul, dacă vrei să-mi arăt chipul...

Pe la Vorba ta puțin, foaie verde de pelin!

Oly:

Mă gândesc și cuget bine, nu scriu eu chiar tare bine,

Și nici nu scriu chiar tare des, dar ca să avem succes,

Mă gândesc să schimbăm hramul, ca șamponul și balsamul,

Ca nessul cu 3 în 1, două bloguri prinse-n-trunul.

În strânsă colaborare, pentru rating si mai mare,

Eu mă bag să dau un crap, tu te bagi la Vorba mea

Și dacă lucrăm cu cap, o să iasă chiar belea!

Anca:

Mie-mi place Vorba ta și chiar că m-aș integra!

Dacă-ți place crapul meu, eu te-aștept cu voie bună,

S-aberezi și teleleu, foaie verde ș-o căpșună!

Oricum bloggingu-i un joc, ne jucăm și noi cu foc,

De-a poeți contemporani, la anu' și la mulți ani!

Oly:

Atunci rămâne stabilit, blogurile s-au unit,

Mai vorbim mâine-poimâine, ca să vedem cum rămâne

Și de când începem treaba, că doar n-am vorbit degeaba!

Anca:

Sigur, sigur partenere,

Va fi o mare placere!

Să vezi cum se unesc,

Într-un cadru Internicesc,

Bucureștiu' și Ardealu',

Și-nvață să sară calu'!

Mari "poeți"se întâlnesc...

Și să vezi ce isprăvesc!

Oly:

Am o presimțire bună despre ce postări urmează,

Frunză verde și-o alună, când doi oameni aberează!

Dar te rog, când o să scrii, să ții minte una alta:

Nu scrie doar poezii, că pleacă omu` la alta!

Anca:

Nu-mi transform eu blogul meu

Doar în rime și măsuri,

Nu-l înlănțui ca pe Prometeu,

Vor fi și epicele scriituri.

Încheiere (după 40 minute)

Oly:

Uite-te în colțul dreapta, partea de jos pe ecran,

Și-ai să vezi chiar cu mirare, că e-al patrulea cesan!

Asta e minune mare, de mult nu s-a mai văzut,

Să mă culc spre dimineață, când ceasul 4 a bătut!

Anca:

Știu, știu, e târziu tare... sau tare devreme...

Dar cum orice sfârșit are, dar apoi și continuare,

A venit a dulcelui somn vreme.

Așa că hai la culcare,

Mai vorbim maine de colaborare,

Și punem la cale țara,

Și-ncepem să tragem sfoara!

Oly:

Hai noroc și sănătate, iară mâine, mai pe soare,

Fă-ți un cont pe Wordpress, frate,

Să te fac coautoare!

Altfel nu prea se mai poate,

Că nu am uebsait plătit,

Și ca să te-adaug la mine tre' să ai Wordpress negreșit!

Anca:

Și tu pe blogspot îndată... să ai parte de-o bucată!

Oly:

Vezi că iar vorbești în dodii și în duble înțelesuri,

Dar eu ți-am citit în zodii, că apare-ndată alesul: MARCEL!

Anca:

Ooooh, Marcel, where art thou, Marcel.... și veni pe-un porumbel!

Oly:

Mai bine pe porumbel, decât pe un papagal,

Hai să mergem la somnel, fără Fenobarbital!

Anca:

Și fără Extraveral, că ne ducem la canal...

Noapte bună eu îți zic, somn ușor cu Marcelic!

Oly:

Eu îți zic altfel, mai bine: bună dimineața, bre,

Că e devreme, se știe, se trezesc găinile!

Anca:

Cotcodac într-un copac, somn ușor și te-am țucat!

Oly:

De o oră și ceva vorbim doar în poezele,

Și acum, din partea mea,

Îți zic mult și tare: pa!

Anca:

PA BĂH!

Sfârșit, în sfârșit! (4:23, după EXACT o oră!)

PS: Am crezut că mor până să gat asta! So you should give a crap! Măcar pentru efort!